Dă toamna-n pârg pe Bulevrad! Și-i o plăcere să-ți plimbi privirile sus, printre ramurile ruginii ori poleite cu aurul tomnatic-dulce… Mai sus, acolo, chiar și pe crengi pustiite de vânt, plesnesc încă rotunjimile castanelor, așa, a joc ori, poate a belșug, ba ici și colo anotimpul își joacă încrezător cartea și mângâie muguri ce par s-aștepte de-pe acum să-și destăinuie delicat frumusețea…
Poetic, nu-i așa? Dar așa am simți azi, într-o scurtă plimbare pe bătânul bulevard al Ploieștilor, undeva către centru, dincolo de șantier… Și da, am simțit toamna ca o pită caldă… ședea îmbrăcată-ntr-un usrâs alo sus, printre crengi… Până-am dat de… denivelările de pe trotuar, unde pavelele parcă-și ies din minți, „șturlubatice”, nesăbuite… sunt tradiționale, deja, gropițele, denivelările și zonele în care trotuarul pare să fi avut de-a face cu cine știe ce șenile sau vehicule grele, așa zdruncinat și plin de capcane care pot fi un real pericol și pentru copii dar și pentru cei mai în vârstă și nu numai…
Corect, nu? Doar nimic nu e perfect pe lumea asta, dar… nici chiar așa, cu gropi și stricăciuni ce dăinuie de ani buni…!
