O informație care merită luată în seamă: Familia Socol din Berivoiul-Mare, în vechime parte a Făgărașului sau a Țării Făgărașului, este o ramură a familiei Socol din Muntenia, care a trăit în județul Dâmbovița. Un anume Socol, mare boier și ginere al lui Mihai Viteazul (1557-1601), avea două ctitorii religioase în județul Dâmbovița, existente și azi, în Cornești și în Răzvadu de Sus, precum și o alta, într-o suburbie a orașului Târgoviște. Acest boier s-a căsătorit cu Marula, fiica lui Tudora din Popești, soră a prințului Antonie-Vodă. Marula a fost recunoscută de Mihai Viteazul ca fiica sa ilegitimă, rod al unei relații extra-conjugale cu Tudora. Se știe că Marula este îngropată în cimitirul bisericii din Răzvadu de Sus, unde, pe o lespede de piatră bogat cioplită, numele încă îi mai poate fi citit.
Demn de știut, de asemenea, Nicolae Iorga, marele istoric român și… prieten al Toma T. Socolescu, a găsit strămoși ai familiei Socol printre întemeietorii orașului Făgăraș. În jurul lui 1846, cinci frați Socol pleacă din Berivoiul-Mare, din Țara Făgărașului, unde numele ‘Socol’ este larg răspândit, și se stabilesc în Muntenia.
„Au trecut munții cinci frați, toți constructori, venind din regiunea Făgărașului, un sat de subt munți, Berivoiul mare, unde și azi e răspândit numele Socol, și unde se spune că un strămoș al lor a venit din Muntenia, anume din regiunea Târgoviștei, care e vatra familiei Socol, fiind până azi, lângă Târgoviște, Valea lui Socol ca și două biserici ctitorii ale lor, la Răzvadul de-sus și la Cornești.
Unul dintre acest cinci frați este arhitectul Niculae Gheorghe Socol (?? – decedat în 1872). El s-a stabilit în Ploiești și s-a numit pe sine însuși Socolescu. Căsătorit cu Ioana Săndulescu, din mahalaua Sfântu Spiridon, a avut o fiică (decedată în copilărie) și patru băieți dintre care doi au devenit arhitecți: Toma N. Socolescu și Ion N. Socolescu.
La rândul său, istoricul, cartograful și geograful Dimitrie Papazoglu evocă, în 1891, prezența la București a boierilor români de gradul I, urmași ai Socolului din Dâmbovița. De asemenea, Constantin Stan se referă și el, în 1928, la originea precisă a lui Nicolae Gheorghe Socol:
„La poalele Carpaților, pe malul drept al rîulețului cu același nume este așezată comuna Berivoii-mari, unul dintre cele mai vechi sate din vatra Oltului. Locuitorii sunt plămădiți din iobagi și foști boieri, iar familii boierești românești au fost: Socol, Boier, Sinea și Răduleț, soldați privilegiați grăniceri. Familia G. Streza Socol a dat pe Nicolae Socol, arhitect cu diploma dela Viena, care a descălicat în orașul Ploești, cu mai mulți frați ai lui pela mijlocul veacului trecut. Ioan N. Socolescu, arhitect din București și Toma Socolescu, arhitect din Ploești”…
În acest context, remarcăm schema genealogiei familiei Socolescu, publicată pe Wikipedia.org și care pune în lumină aspecte de care ploieștenii ar trebui să aibă cunoștință și pentru care ar fi musai să fie mândri…
