Martie răsare-n zori, cu muguri de… Mărțișor!
Vă fie azi și fiece zi de-acum încolo Primăvară, cu rod sădit în credință, bunătate, speranță, zâmbet…
Cel mai frumos Mărțișor e chipul dragostei…
Cel mai… rotund Mărțișor… e sufletul.
Azi vă oferim, din adâncul inimii, în chip de Mărțișor, un buchet de gânduri alese, asortate minunatelor noastre tradiții!
Sădiți-vă ghiocei în inimi, să vă fie soli ai dragostei, ai purității!
*** Nu uitați să puneți la inimă TRADIȚIA…
La început, Mărţişorul era reprezentat de un șnur alb-roşu, de care se lega un bănuţ de argint sau, cine îşi permitea, de aur, astfel fiind indicat şi statutul social al purtătorului.
Exista şi o perioadă anume în care era purtat, iar la mărţişor nu renunţai oricum. În funcţie de zona etnografică, spune etnograful Claudia Balaş, mărţişorul era scos la una dintre sărbătorile: Mucenici, Florii, Sfântul Gheorghe, Paşti, Armindeni etc.
Pentru cei care nu cunoşteau exact această dată exista un alt reper – atunci când înfloreau arbuştii, fiind agăţat de ramurile înverzite ale unui măceş, porumbar, trandafir. „Mărţişorul nu se „lepăda” oricum, deoarece acolo, închisă în mărţişor, se afla o parte din norocul celui care l-a purtat“, ne spun etnologii.
Cu bănuţul mărţişorului fetele îşi cumpărau caş, să fie albe asemenea acestuia, sau pâine.
Foto: Prahova Business, Facebook
