Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” organizează marți, 22 august 2023, ora 17.30, la sediul muzeuluidinPloieşti, B-dul Independenţei nr.1:
vernisajul expoziției:
Sorin Adam – IN MEMORIAM
Expoziția poate fi vizionată în luna august 2023.
Sorin Adam (22 august, 1968-29 decembrie, 2022)
Sorin Adam a fost un romantic care a cultivat obiceiul vechilor maeștri de a călători și de a găsi inspirație în locuri pitorești, aducând un suflu nou picturii sale, prin subiectul plastic expresionist spre fov, de tendință modernă. Un artist hotărât, cu un simț clasic de a elabora compoziția, acesta s-a remarcat prin coloritul vivant, asemănător firii sale mereu iscoditore în ale artei și caracterului puternic, neînduplecat în a-și exprima admirația pentru oameni și cutume. Venerarea marilor noștri pictori a fost pentru acesta nu numai modalitatea de a respecta istoria breslei din care a făcut parte, dar avea un cult special pentru cei care i-au îndrumat pașii, hrănindu-și spiritul din felul lor de a fi și din opera grandioasă a acestora, care i-a fost exemplu și subiect de meditație. Geografia solară a lumii, în care a căutat lumina epatantă și învăluitoare a unei atmosfere ce părea să aparțină visului, este dominate de un albastru intens. Nuanțele acestuia definesc marea și cerul, stâncile și umbra dintre arcadele mărginite de coloane ale arhitecturilor, reflexele soarelui pe pământ ori pe clădiri, pe îmbrăcămintea personajelor sau printre ierburile exotice din spatele caselor vechi, conferind un tonus vivant temelor clasice, transpuse într-un studiat spațiu tratat complex, cu multe probleme compoziționale, rezolvate în spatele acelor imagini frumoase, figurative, incitat abordate prin împăstări așezate a la prima sau juxtapuse. Albastrul făcea parte din structura lui biologică și era o dominantă a solarității și optimismului său. Sorin Adam a fost un pictor al luminii, care putea fi cu ușurință observată, inclusiv în lucrările tratate doar în griuri neutre, unde tonalitățile erau diferențiate, creând contraste necesare valorării fiecărui element, exaltând astfel suprafața pânzei, lucrată în ulei și vie prin mișcarea imprimată femeilor și bărbaților preocupați de activități cotidiene sau de obișnuințele lor spirituale. O artă dedicată bucuriei omului de a trăi și contempla, de a fi departe de societatea de acum și de a se regăsi în natura mirifică și generatoare de formule existențiale. Sorin Adam a știut să țină foarte bine sub control și griurile colorate, câteva peisaje de iarnă, amintind factura interbelică a exercițiului său, ne arată că artistul putea să practice și alte tipuri de experimente vizuale, mai apropiate școlii românești de pictură, însă cultura sa i-a deschis orizontul spre expresii plastice diferite, din care a învățat, lăsând un urmă o viziune caracteristică, în care îl recunoaștem ca fiind o entitate aparte printre artiștii contemporani.
Ana Amelia Dincă
Retorica frumuseții feminine în pictura lui Sorin Adam
„Sorin Adam a avut o tinerețe aflată sub puterea tămăduitoare a artei, care i-a permis să descopere labirinturile interioare ale ființei sale și misterele unei lumi atât de apropiate lui, analizată prin munca în fața șevaletului, prin dorința de a se documenta și a călători spre cunoașterea altor habitate și a altor oameni. Contemplând corpul uman ca pe o creație divină, generatoare de probleme morfologice și inepuizabil motiv de inspirație, Sorin Adam a făcut numeroase confesiuni vizuale despre eternul feminin, selectând dintre variatele posibilități de reprezentare, tocmai studiul modelului în poză, omagiu al anilor de formare și al culturii de atelier, așa cum le-a moștenit de la maeștri săi direcți și indirecți. Analiza cerebrală a corpului uman, cu atributele sale metafizice, certifică în opera lui Sorin Adam omenescul și deopotrivă divinul, iar prezența nudului feminin are consecința de a completa arealul discursurilor clasice în ceea ce privește tematica sa de referință. Însă panoplia stilistică a artistului este supusă unor modificări legate de evoluție și observăm cum de la o serie de lucrări la alta, apar mutații în funcție de spiritualizarea ideilor și de transformarea sensibilității pictorului, preschimbate în funcție de interacțiunea sa cu alte culturii și concepții despre lume. Modelul de atelier este fundamentul creației oricărui artist, care a ucenicit sub aura unor profesori ca Mihai Bandac și Vasile Grigore. Învățătura de la aceștia, privind cromatica și tematica studiului corpului uman sunt prezente în pictura lui Sorin Adam ca o continuitate a resurselor academice formatoare, incluzând aici și predilecția de conturare gestuală a formelor, care îi permite o anumită cursivitate și vigoare a limbajului plastic, adaptate expresivităților dobândite pe parcursul unei susținute experiențe în taina atelierului. Abordarea femeii nu este frecventă în pictura sa, așa cum se întâmplă cu peisajul sau cu natura statică, însă portrete și personaje înveșmântate specific lumii orientale îi captează atenția în sensul evocării unor tipologii din care artistul poate să sustragă date ale plasticității. „Visare”, aflată în Colecția Angela Nistea, este o compoziție de interior, unde personajul feminin șezând pe scaun, are o atitudine visătoare și ușor melancolică. Verdele și albastrul dominante sunt perfect armonizare prin intermediul degradeurilor obținute din atente amestecuri, din care au rezultat tonurile terne, de frescă. Având umerii degoliți și mâinile sprijinite de spătarul scaunului, postura personajului dispus pe diagonală, într-o scenă încărcată de frumusețe, lasă drapajul care acoperă corpul să completeze farmecul și misterul feminin. Într-un peisaj din Rabat-Maroc, ampla deschidere a vedutei este echilibrată de o femeie îmbrăcată în negru, pictată în centrul imaginii asemeni unui „axis mundi”, într-o atitudine atotcuprinzătoare a lumii, iar cele două lucrări numite „Promenadă” din Colecția Cristi Covaciu sau „Portret” din Colecția Virginia Corbu amintesc, prima, de Franța sfârșitului de secol al XIX-lea, prin specificitatea vestimentară și atitudine enigmatică, a doua variantă, prin caracteristicile vizuale, mutându-se la începutul secolului XX. Femei din Hanoi sau din Bretania, vânzând la piață, ideea de maternitate, de stâlp al casei, sunt evocate în imagini în care Sorin Adam scoate în evidență și viața grea a acestei ființe, a cărei frumusețe este uneori umbrită de destin. Nudul, care face obiectul rândurilor de față, apare firesc în opera acestui exponent al școlii românești de pictură, Sorin Adam, pentru care anatomia artistică și desenul devin discipline recurente în nevoia de a exprima frumosul natural al corpului uman. Etapele de lucru sunt clar urmate, conturul în tuș, cărbune ori pastel și proporțiilor ansamblului se desfășoară în conformitate cu principii academice de structurare ale trupului, apoi tot acest perimetru este tratat cromatic, respectând criterii ale picturalității. Se remarcă tendința de erotizare a unora dintre personaje, majoritatea figuri întregi sau portrete reprezentate până sub genunchi, așezate în poză și în racursi, în variate atitudini, evocând măiestria artistului în a surprinde naturalețea prin observație și prin capacitatea de cercetare atentă și analitică. Abordările fiziognomonice păstrează datele unei redări a chipului conformă cu realitatea, interpretarea înscriindu-se în arealul stilistic modern, unde asocierea indestructibilă dintre suflet, chip și corp emană senzualitate și, uneori, lascivitate. Așezându-le în plină pagină, diseminând proporția osteologică și miologică a modelelor, în scopul de a stabili raporturi corecte între părțile anatomice, Sorin Adam creează labirinturi și geometrii în parcursul lucrării, de la schiță la compoziția finală, petrecându-se tot felul de adnotări plastice, care să îi permită imaginii o disponibilitate pentru maxima expresivitate. Brațele descriu unghiuri ascuțite, iar membrele inferioare, când arcuite, când drepte, urzesc un joc de linii al cărui reper face modelele să fie percepute în ipostaze de grație. Enigmatice traiectorii curbe ale cărbunelui sau unduioase ducturi trasate cu pensula fac din corpul feminin teritoriul unei bogate amprente vizuale prin simetria și asimetria dintre componente, umbre, penumbre și lumini, împăstări și zone de respiro, contraste și armonii, unificarea acestora echilibrând armonios în câmpul imaginii și făcând posibil succesul atât la public, cât și la colecționari. De obicei, tinere femei a căror frumusețe păstrează nota boemă din La Belle Epoque, corelează vibrația coloristică specifică maeștrilor interbelici cu un limbaj plastic expresiv, Sorin Adam esențializând și experiențe europene prin viziunea lirică. Splendid arhitecturate, cu o monumentalitate accentuată de amplasare a lor în spațiul bidimensional, personajele au o amplitudinea care dovedește abilitatea artistului de a desena. Caracterul duplicitar al lucrărilor sale se referă, pe de o parte, la atenția de care pictorul dă dovadă în crearea unor imagini conforme criteriilor compoziționale, iar pe altă parte prin mesajul că frumusețea feminină poate fi eternă prin artă. Schițele sunt caracterizate de o anumită exigență în ceea ce privește modularea conturelor, a detaliilor generale care definesc sintetic corpul. Grafierea acestora este realizată cu mână sigură, atât facial, cât și la nivelul ansamblului. Abilitatea în configurarea rapidă și precisă a formei o întâlnim în ansamblul operei sale, al cărui punct de plecare rămâne studiul academic, de care se desprinde prin practicarea preceptelor moderne, care nu înlătură lumea recognoscibilă. Siluetele par concepute într-o linie continuă, sudând câmpul imaginii și dezvoltând sonorități cromatice pe suprafața pânzei. Unele portrete au candoare, altele sunt visătoare sau așteaptă, prin atitudinea lor statică, să fie grafiate și apoi pictate. Analiza psihologică, particularitățile figurilor, privirea tandră sau directă și iscoditoare, aerul superior, sunt traversate de un fir poetic, specific picturii artistului. La acestea se adaugă notele grave ale privirilor răscolitoare și blânde, simpla bucuria de a trăi, inocența și maturitatea, vibrația emoțională și tinerețea, care transpar în seria de nuduri, realizate de Sorin Adam în ritmul unei ținute estetice remarcabile. Se distinge o exaltare a pictorului în fața acestui univers de care se apropie și cu afectivitate, dar și cu admirație pentru alcătuirea divină a formelor voluptoase, transfigurate într-un conținut liric, atât în ceea ce privește configurația, dar și cromatica. Rezonanțele tonale rezolvă arealul plastic în mod progresiv, trecând prin eboșa fără accente de nuanțe, care pregătește pânza să primească tentele de culoare, juxtapunerile decorative, drapaje, câteodată un sumar element vestimentar sau care lasă la vedere organicitatea carnației calde și strălucitoare. Acest prim strat de culoare, estompat, deschide drumul pensulațiilor dinamice ori aplatizate. Fiind colorist, la Sorin Adam domină peta de culoare cu tente briliantine sau menținute surdinizat într-un registru pierdut în trecerile gradate ale eclerajelor. Moliciunea cărnii se osmozează cu inerția drapajelor, iar flexibilitatea liniilor se pierde sub tonalitățile delicate și proaspete. Putem spune despre Sorin Adam că este un expresionist, un modernist, un colorist, uneori un fovist, dar la aceste apelative se poate adăuga și capacitatea de a recepta corect forma prin armătura desenului mental, inițial. În fiecare compoziție se desfășoară un spectacol intim, un ritual al fizionomiei și al alcătuirii ei surprinse din profil, din trei sferturi sau frontal, definind femeia în termenii unui contrafort al frumuseții și al eleganței. Profunzimile perspectivale pe care le comportă aceste racursiuri în tiparele convenționale ale studiului de atelier permit și particularități definite prin unicitatea modelelor exuberante, ușor îndrăznețe, prin felul de a trata tema mereu diferit și totuși în echilibru cu celelalte reprezentări. Îndrăzneala coloristică din ansamblul picturii sale este mai potolită aici, fondul este, de obicei, simplu pentru a lăsa subiectul să își devoaleze intensitatea emoțională, nuanța trăirilor și energiile senzitive să se autodefinească prin structura limbajului plastic. Însă, uneori, un pahar, un detaliu vegetal sau un colț de atelier ori treceri gradate de culoare propulsează în prim plan modelul, fără să îi reducă forța plastică de impact asupra privitorului. Sinteza desenului culminează întotdeauna cu o cromatică evanescentă, rezultată din distribuirea echilibrată a intensităților luminoase, al căror punct de convergență este sublimarea frumuseții.” (Ana Amelia Dincă).
