EXPOZITIE-EVENIMENT: Stampele japoneze isi spun istoria la Ploiesti. Fascinatia gestului unui Mecena si-al Brukenthalului sibian

În lume, la acest moment sunt poate, maxim 5 expoziții cu stampe japoneze. Și una e, începând deastăzi, la Ploiești. Am zice, fără să exagerăm, un eveniment epocal. O incursiune facinantă în istoria artei unei țăr pentru care FRUMOSUL, CREAȚIA sunt un modus vivendi.

 Și vă asigurăm că „nu scriem vorbe mari”, doar așa…

Impresionant până la lacrimi. Până acolo unde sufletul se hrănește cu artă. Cu istorie. Cu tot ceea ce ne poate inspira și ne poate modela și educa gândul… de… vernisaj vorbeam. De vernisajul de azi de la Muzeul Județean de Artă Prahova, acolo unde sălășluiește acum extraordinara expoziție de stampe japoneze, o adevărată comoară din colecția particulară a unui adevărat Mecena (după numele lui Gaius Mecenas (Gaius Cilnius Maecenas, n. 70 î.Hr., Arezzo, Toscana, Italia – d. 8 î.Hr.)- recunoscut drept mare om de stat roman care a încurajat artele și a fost sfetnic al împăratului Cezar August. De la el provine termenul de „mecena” (sprijinitor al artei)): avocatul George Șerban.

Da. A fost sărbătoare! Vernisajul în sine. S-a „ridicat cortina” la o expoziție-spectacol în cel mai nobil sens și Muzeul ploieștean a fost plin de vizitatori de toate vârstele, de artiști plastici, de… sete de CULTURĂ. 

Și în acest sens a fost impresionant, la propriu, mesajul ambasadorului Japoniei la București, E.S. Takashi Katae, căruia i-a dat citire directorul Muzeului Național Brukenthal.

Iar evenimentul a excelat prin discursurile minuțioase ale organizatorilor care au aureolat totul cu savuroase momente de istoria artei, dăruind din prea-plinul cunoștințelor domniilor lor.  A fost sublim. A fost… hrană pentru minte și inimă. Iar alocuțiunile generoase ale dnei Alice Neculea- director adj al Muzeului Județean de Artă Prahova- Ion Ionescu-Quintus și respectiv, dlui Alexandru Chituță- directorul Muzeului Național Brukenthal au oferit ceva d enecuprins în cuvinte, dar care ne-a deschis tuturor pofta de cunoaștere, de artă, de… transcendere din artă în istorie, de raportare la cultura și civilizația lumii.  Pentru că o astfel de expoziție, merită analizată, merită savurată, înțeleasă și, cum bine îndemna directorul celui mai vechi muzeu de pe teritoriul actual al României, Brukenthalul de la Sibiu, merită cau astfel de eveniment epocal să ne facă să fim la rândul nostru ambasadori al culturii, ambasadori ai dragostei pentru frumos.

Am aflat asftel tainele stampelor japoneze, tainele migalei prefăcută în ceva UNICAT, expresie a civilizației prin excelență, a dorinței japonezilor de a savura arta, am aflat parte din fabuloasa istorie a Țării Soarelui-Răsare care a dat lumii artiști pe care nu ai cum săi cuprinzi în cuvinte… și… am aflat, prin gestul Avocatului George Șerban și al Muzeului Național Brukenthal, rostul unui vorbe din bătrâni: „fă rai din ce ai”.

„Începând cu anul 2018, stampele japoneze au început să fie cunoscute și în România graţie unui program expoziţional extraordinar, unic în sfera culturală românească, cu expunerea în expoziţii a sutelor de stampe din colecţia privată George Șerban.

Expuse la București, Sibiu, Iași, Brașov, Timișoara, Oradea sau Bușteni, peste 400.000 mii de vizitatori au putut vedea imaginile din lumea plutitoare care i-au fermecat pe marii artiști ai lumii, dacă ar fi să îi menţionăm aici pe Van Gogh sau Monet.

În 1868, conducătorii militari Tokugawa au fost răsturnaţi de susţinătorii împăratului Meiji (al cărui nume înseamnă guvernare luminată), marcând sfârșitul perioadei Edo și deschizând o nouă eră de guvernare japoneză. Începând din jurul anului 1600, Japonia fusese condusă de un sistem complex cunoscut sub numele de shogunatul Tokugawa, sau pur și simplu shogunatul. Acesta a avut nominal împăraţi, dar aceștia erau în general onorifici fără putere reală. În schimb, Japonia era controlată de shogun, un guvernator militar care conducea din orașul Edo (numit în prezent Tokyo). Epoca shogunatului a fost adesea cunoscută sub numele de perioada Edo.

În mod gratuit, colecţionarul George Șerban a pus în piaţa expoziţională mai bine de 6oo de stampe din perioada Edo din colecţia domniei sale, promovând aceste lucrări care nu lipesesc din colecţiile marilor muzee ale lumii sau ale marilor colecţionari.

Această expoziție aduce o premieră în sfera culturală naţională și est-europeană. Și anume realizarea unei expoziţii cu stampe din perioada Meiji care acoperă în integralitate teme ca istorie, împărat, teatrul, bijin ga și peisaje. În comparaţie cu puţinele expoziţii realizate până în acest moment cu stampe din perioada Meiji, axate doar pe o temă, de pildă Bijin ga ori axate pe un singur artist, acest eveniment se constituie într-o incursiune completă în lumea stampelor japoneze din perioada Meiji.

Pe scurt, Japonia sub împăratul Meiji a trecut, pe scurt, de la statutul de societate feudală la cel de societate modernă, capitalistă. Modernizându-și guvernul pentru a concura de la egal la egal cu marile puteri internaţionale, Japonia a adoptat o constituţie imperială care garanta libertăţi inimaginabile până atunci. Această libertate, împreună cu importul de idei și tehnologii străine, a inversat secole de excludere și a încurajat noi forme de artă pentru această epocă.

Guvernul Meiji admira ideile occidentale și a invitat artiști străini să predea în școlile oficiale pentru a aduce în Japonia cunoștinţe despre arta europeană. Încercând să proiecteze gloria statului prin intermediul artelor, guvernul Meiji a încurajat comerţul de export, care s-a dovedit a fi o sursă de publicitate pozitivă pentru naţiune și de venituri pentru artă. Contingente de artizani au participat la târguri comerciale internaţionale populare în Occident. Turismul din străinătate, un nou fenomen comercial, a contribuit, de asemenea, la răspândirea unei conștientizări a culturii japoneze. Numirea imperială a unor artiști remarcabili pentru a servi curtea a inspirat o nouă energie în materie de design și inovaţie în tehnică. Prin aceste mijloace, guvernul spera să amelioreze suferinţa artiștilor, care a rezultat din încetarea sprijinului istoric odată cu sfârșitul shogunatului. lungul noii ere. Dezvoltarea artelor vizuale începând cu 1868 a fost influenţată în mod considerabil de schimbarea climatului și a obiectivelor politice. Artiștii japonezi au avut de asemenea de suferit din cauza tendinţei generale de a idealiza toate aspectele culturii occidentale. Cantităţi imense de artă japoneză, printre care cele mai importante sunt gravurile pe lemn, au ajuns în colecţii occidentale.

În domeniul picturii, în anii 1870 a apărut un nou mod de creare a imaginilor care a îmbrăţișat stiluri și tehnici occidentale, cunoscut în japoneză sub numele de yōga 洋 画, pictură în stil occidental) Un artist pionier al yōga, Takahashi Yuichi, l-a asistat pe Antonio Fontanesi, consilierul străin numit de guvernul Meiji pentru a preda pictura în ulei la nou înfiinţata Școală Tehnică de Arte Frumoase din Tokyo. Dezvoltat în continuare de pictori precum Kuroda Seiki, care a studiat intensiv la Paris și a lucrat în Japonia până în anii 1920, yōga a îmbrăţișat în mare măsură stilurile contemporane de pictură franceză, de la Școala Barbizon la impresionism, și practicile lor conexe, de la pictura din natură la favorizarea subiectelor extrase din prezent și de aici.

Pictura VIII Tipăriturile expuse au fost produse în timpul acestei perioade de tranziţie. În unele dintre ele, subiectul se încadrează în tradiţia ukiyo-e, sau a tipăriturilor din lumea plutitoare: samuraii eroici sau actorii celebri de kabuki. Altele se disting prin teme mai contemporane de modernizare și război modern. Fie că sunt conservatoare sau inovatoare în ceea ce privește subiectul, aceste stampe prezintă ocazional modelare tonală și prescurtare, tehnici de desen împrumutate din Occident. Alte dispozitive compoziţionale notabile, precum perspectiva atmosferică și recesiunea spaţială profundă, făceau deja parte din vocabularul vizual japonez. Artiștii din perioada Meiji și-au îmbunătăţit, de asemenea, paleta obișnuită de gravură prin adăugarea de cerneluri realizate cu coloranţi de anilină, culori fabricate sintetic și importate din Occident. Energia și varietatea acestor lucrări de artă reflectă fermentul creativ al schimbării pe măsură ce societatea japoneză evolua de la cultura sa tradiţională pentru a se angaja în lumea modernă. yoga a implicat vopsele de ulei, pânze și acuarele, toate acestea fiind tehnici care fuseseră dezvoltate în Occident.

Alte dispozitive compoziţionale notabile, precum perspectiva atmosferică și recesiunea spaţială profundă, făceau deja parte din vocabularul vizual japonez. Artiștii din perioada Meiji și-au îmbunătăţit, de asemenea, paleta obișnuită de gravură prin adăugarea de cerneluri realizate cu coloranţi de anilină, culori fabricate sintetic și importate din Occident. Energia și varietatea acestor lucrări de artă reflectă fermentul creativ al schimbării pe măsură ce societatea japoneză evolua de la cultura sa tradiţională pentru a se angaja în lumea modernă.

Așadar, așezăm din nou România pe harta culturală mondială în care organizăm o expoziţie dedicată stampelor japoneze din perioada Meiji dintr-o colecţie private”, scrie  Alexandru Constantin Chituță în albumul expoziției.

Totodată, domnia sa a ținut să aducă în atenție un exemplu „la îndemână” în ceea ce privește interferența artelor și… ceea ce am putea numei „simbioza” artiștilor: „vin eu de la Sibiu să vă spun că aveți aici, la muzeu, la etaj, un tablou al lui Tonitza care ilustrează o japoneză”.

La final, directorul Muzeului Național Brukenthal a ținut să ne împărtășească un gând: „mă bucur nnespus că am ajuns la Ploiești, că venim aici împreună cu dl Avocat George Șerban și cu dl Mircia Dumitrescu să dăruim, să învităm la artă, să  vă facem și pe dumneavoastră jurnaliștii, și pe artiștii plastici și pe toți ploieștenii și prahovenii ambasadori ai artei, ai dorinței de cunoaștere”.