„Cochetă, așezată la umbra codrilor și-n paza „înălțimilor dintâi” ale Bucegilor, Sinaia, a fost, cândva, poate cel mai armonios și pitoresc orășel de munte de la noi, amintind, cumva, atât de eleganța stațiunilor din Alpi, cât și de frăția nedezlegată din om, civilizație și păduri, într-atât încât aleile, potecile, podoabele arhitecturale deslușite în căldura și impetuozitatea lemnului să creeze un spațiu generos, romanțat, numai bun pentru o comunitate care să se dezvolte în sânul munților”, scriam, la un moment dat, într-un articol prin care vă încredințam că… Sinaia e… orașul cu case ca-n povești. Și așa trebuie să rămână pururea…, de dragul unui patrimoniu UNIC, care face istorie, la propriu.
Ei bine, am regăsit Sinaia fascinantă, arhiplină de turiști, ceea ce m-a bucurat nespus. Însă, din păcate, am observat în centru dar și pe străzile și aleile ce parcă încă duc către poveste, taine și… amintiri regale, vile ce umplu tezaurul construit al locului și care, cert, constituie elemente de patrimoniu, acum… dezafectate, părăsite sau care abia „se mai țin pe picioare”, printe multe altele care…, deși o au o vârstă venerabilă și sunt asortate peisajului inspirat de Peleș, au avut, cumva, o șansă și își duc destinul demn către mâine.
Știm, nu e ușor, ba chiarse impugn costuri, se impugn… idei, initiative proiecte, poate chiar și un circuit turistic destinat vilelor de poveste (de pe Aosta unde zidurile și vechile fortificații par să țină temelia poveștii regale a Sinării) până hăt, în vale, către Cumpătu), dar… DA, aceste vile merită să trăiască, merită să rămân vii, merită să păstreze farmecul unic al Perlei Carpaților.
foto: Prahova Business, google.co.uk/maps/place
