Și… „a fost odată” Republica lui Moș Crăciun, ediția a doua, mai frumoasă, mai… plină, mai isnpirată și, daaa, mai darnică decât în iarna trecută. Și cine strâmbă din nas s-arunce piatra, cum se zice, că… „n-a cumpărat nimic bun”, că nu și-a da pruncii în caracatițe, carusel, ori mult-admirata, fotografaita și râvnita Roată Panoramică”, „n-a înfulecat cu spatele să nu is evadă fața un langoș, un porumb, un platou cu minunate gooși pufoase, turtă dulce sau n-a băut un vin fiert”.
A fost frumos- chiar și când a plouat, și când a fost lună plină, și de Crăciun și de Revelion…și-n fiece zi în care izul Sărbătorilor ne-a dus împreună sub cupola de lumini, de-mbrățișări, de revederi, clipe urcate suuus, în inimi și-n obiectivele aparateleor foto acolo, sus, în Roata Panoramică, ori la gura unei poveși la o ciocolată caldă cu bezele, la un meniu pe saturate, la un Langoș sau cine știe ce ale bunătăți ori la o vorbă cu meștera de poveste a bijuteriilor de Crăciun, Mihaela-Sorina Georghiu.
A fost frumos. Așa cum era firesc să fie, așa cum trebuia să fie într-un oraș care poate și înțelege, dincolo de investiții, de șantiere, de recalibrate proiecte care musai să țină pasul cu mileniul III, măcar în al XII-lea ceas, că oamenii au nevoie de socializare, de respect, de empatie și… da, chiar de sărbători, că… „nu trăim singuri într-un spațiu gol”– dac-ați văzut „Liceenii”.
Așadar, la ceas de reverberații, spunem „la revedere” Repubcii lui Moș Crăciun și așteptăm cu nerăbdare să treacă cele… 340 și ceva de zile până la Crăciun, să fim din nou împreună într-un spațiu de poveste de care chiar avem nevoie.
