Cumva, în suflet rămân copil și… în fiecare an adaug noi podoabe în brăduț și în casă. Vreau să simt Crăciunul, dincolo de vârstă, ca un copil, prin ochii propriului… copil, ai tatălui și dragului meu, prin bucuria și lumina ce-mi sunt dăruite de cei dragi și de voi, stimați cititori. Vreau să simt Crăciunul luminat, blând, colorat și inspirat. Departe de ce a fost… cândva și aproape de ce trebuie să fie. Și, așa am ales anul acesta să am cât mai multe globuri și podoabe meșterite cu tâlc de oameni cu har ale căror mâini lucrează neîncetat și „ scriu povești” din munca lor.
Așa ceva, în primul rând, în semn de apreciere pentru acești artizani metiuloși, a căror muncă ne bucură și încălzește inimile și ne învață că lumea poate fi minunată atunci când faci daruri din propria strădanie, din inpirație și meșteșug. În al doilea rând, pentru că fiecare podoabă spune o poveste, luminează un gând și țimi ține copilăria acolo, caldă, în suflet, cu neostoită candoare, cu Moș Crăciun, spiriduși, reni (pe care i-am descoperit abia pe la 19 ani, după… 1989!) și oameni de zăpadă, cu suflet și taină…
Aaș simt eu acum Crăciunul și așa îl trăiesc și… n-aveți supărare dacă vă dau sfat să îl simți și voi, la fe, cu drag.
