Ploiești așa cum trebuie, așa cum… merită să fie. În mileniul III, la mai bine de trei decenii și jumătate de la Revoluție. În lumina (la propriu și la figurat) Sărbătorii Crăciunului. Un oraș vibrant, cu oameni care se bucură (și învață să se bucure) de plimbări, de socializare de evenimente, de prieteni, de muzică, de bunătăți tradiționale, de bucuria și vacanța propriilor copii, de comunitate. E bine, e frumos, e ceea ce avem nevoie. Am văzut oameni politicoși, am văzut oameni care stau a cozi la ciocolată caldă, cârnați, langoși, budinci, amintiri, obiecte de artizanat fără să se calce în picioare, fără să dea din coate, fără să se încrunte, fără să rostească printe dinți… am văzut oameni zâmbind, mulțumind, salutându-se deși nu se cunosc sau, poate se recunosccă… s-au mai întalnit la coadă la porumb fiert, halva sau vin fiert, probabil ieri, alaltăieri.
Și-am mai văzut un oraș frumos, luminat, cu brațele deschise către Crăciun. Am văzut asta din Roata Panoramică, de la coadă la langoși și, mai apoi, la piftie, sau de lângă Ieslea cuminte ce neîmbrățișează privirile.
Ploiești frumos…
