EXCLUSIV: Pledoarie pentru CULTURA si oamenii sai

Cultura, monșer, e CEVA… Ceva… CE?! E un univers care ne hrănește spiritual. O „chestie” fără de care am fi mai altfel și… mai săraci. Și… d-aia e musai să citim, să ne informăm, să alegem CALITATEA, PERFORMANȚA, CULTURA de dragul CULTURII, a acelui ceva profund care deschide orizonturi  și creează emoții, nu de dragul vedetismului ieftin, prost înțeles, cum se practică adesea pe rețelele  de socializare sau chiar…  pe la unele posturi tv. Și da, trebuie să avem curajul s-o spunem pe-a dreaptă. Pentru binele ploieștenilor, al prahovenilor. Pentru că da, avem nevoie de CULTURĂ (în cel mai nobil sens), acum mai mult ca oricând și știu ce spun. (de ce știu?!?!?- după o carieră în jurnalism de peste 3 decenii…)

Încep prin a vă aduce la cunotință că, mai nou, cineva își dă cu părerea, cum că „e vremea ca instituţiile de cultură ploieştene şi chiar cele ale judeţului Prahova să caute soluţii pentru depăşirea mediocrităţii în care se scaldă de ani buni cultura locală”- o postare pe Facebook, care iată, face referire la TOATE instituțiile de CULTURĂ din Ploiești, cu o răutate aproape feroce, după termenii folosiți și clar… în necunoștință de cauză, dacă e să ne uităm la sălile arhipline de la Teatru și Filarmonică, la evenimentele și festivalurile de talie internațională, la simpozioanele și vernisajele asemenea, organizate în marile muzee ale orașului și județului, la vibrația publicului, la evenimentele SOLD OUT- dacă știe persoana în cauză ce înseamnă asta și mai ales ce înseamnă MUNCA, TALENTUL, IMPLICAREA, SACRIFICIUL)

Continui să scriu. Ca jurnalist, ca om, ca spectator, ca ploieștean crescut la propriu cu Jazz și muzică simfonică (în loc de lapte…). Cu riscul înjurăturilor de rigoare (la care mă aștept), cu riscul pierderii unor prietenii sau cititori…  treaba mea e să trag semnale, să privesc drept în față și să ajut ca societatea să nu piardă, să nu se trezească cu răni sau efecte nedorite. Da, nimeni și nimic nu e perfect, nici măcar… Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu sau poate Festivalul „Enescu”, dar nu putem închide ochii doar ca să vedem greșelile, doar ca să arătăm cu degetul, fără să vedem partea luminată a lucrurilor.  Iar ca să arunci cu noroi pur și simplu, mi se pare mult peste orice limită. Indiferent cine ești sau… pretinzi că ești.  Se mai spune așa în postarea cu pricina: „Şansa ploieştiului este schimbarea. Autorităţile nu trebuie să ia în seamă solidaritatea mediocrilor şi impostorilor care de fapt acţionează împotriva culturii ploieştene”.

Analiză pe text: Foarte intersant, autorul textului scrie „ploieștiului” (cu inițială MICĂ, nu cu MAJUSCULĂ cum ar trebui (fiind toponim- dacă stie ce e acela!), în plus, CORECT GRAMATICAL e PLOIEȘTII, NU PLOIEȘTIUL  (gramatică se face și în gimnaziu!!!). Și nu în ultimul rând, remarc acea referire la „solidaritatea mediocrilor şi impostorilor”- cu trimitere probabil, la OAMENII (da, cu MAJUSCULE) din instituțiile noastre de cultură (a se vedea… maestrul  Vlad Mateescu- directorul Filarmonicii „Paul Constantinescu”, Florin Sicoe- Directorul Muzeului Județean de Artă „Ion-Ionescu Quintus”, Claudiu Dosaru- directorul Centrului Județean pentru Cultură, Mihaela Rus- directoarea Teatrului „Toma Caragiu” (Apropos…AȘA se numește TEATRUL NOSTRU, nu simplu „Teatrul Municipal”, ca în vremuri de tristă amintire, cum scrie în postare!!!…, ca să nu mai vorbesc și de alte instituții; și e greșit și termenul „trebuiesc” (verb impersonal!)!!!).

Dincolo, însă, de orice, cred cu tărie că… dacă suntem  (și avem ambâțul) să fim un oraș normal la cap, trebuie să ținem seamă de reacțiile  (și APLAUZELE) ploieștenilor, de performanțe, de impactul fantastic al evenimentelor în comunitate, de reacțiile din presa care încă mai știe și conștientizează ce înseamnă și ce se întâmplă în cultura ploieșeteană și la nivelul județului, de ADEVĂR, de MUNCA unor oameni care se dovedesc a fi în zodia excelenței.

Sunt multe de spus. E un subiect complex. Nu vom cădea în păcatul de a „arăta cu degetul” de dragul unor like-uri sau al unor scântei. Dar nu putem să fim indiferenți, nu putem înghiți praf și noroi…

Dați-mi voie, stimați cititori, să închei cu spusele Maestrului  Constantin Chiriac, Universalul care de peste 3 decenii dăruiește țării și lumii întregi Festivalul Internațional de la Sibiu, cu peste 90.000 de spectatori ZILNIC: „Măcar o dată în viață v-ați dorit să fiți mai înalți, mai frumoși sau mai liberi, mai bogați ori mai buni!

Acolo, pe Scenă, noi chiar suntem așa! Pentru Voi, toți cei care veniți să respirați și să visați odată cu noi”.