NU e pentru prima dată când atragem atenția că Palatul Culturii, CAPODOPERĂ ARHITECTONICĂ EMBLEMATICĂ, e în stare de degradare! ȘI DA, DOARE! (asta în cazul celor care au conștiință, spirit civic și…măcar un dram de educație/cultură) Și, da, nu poți lăsa o asemenea minunăție de clădire istorică la voia întâmplării, în timp ce pică bucăți din ea (indiferent despre ce fațadă vorbim).
DA, NE DOARE și tocmai de asta insitităm și tragem semnale de alarmă! Pentru că, din nefericire, nu doar gardul zidit se degradează și se înclină pe zi de ce trece, dar și clădirea are răni care avansează.
Cele mai afectate sunt latura dinspre strada Emile Zola și faimoasa esplanadă unde pilonii de la scările mari aproape că sunt de nerecunoscut (da, na, sunt doar niște „amărâți de piloni”, ce, de-asta nu putem noi să ne vedm de treburi?!)
Așadar, ca să nu lungim vorba, E TRIST Și E DE LUAT MĂSURI. URGENT. Știm, cu siguranță va fi vorba de un anume efort financiar, dar este vorba de una din marile cărți de identitate ale culturii, arhitecturii și istoriei PLOIEȘTILOR. Și e vorba despre cum noi, cei din prezent, ne raportăm la trecut dar și la viitor, la felul în care (mai) percepem valorile.
Ce ar mai trebui știut?!
*Asupra maiestuosului edificiu nu s-a mai intervenit major de prin anii ʼ80 când a fost renovat ca urmare a cutremurului din ʼ77 când a fost grav avariat. (Potrivit ro.wikipedia.org, construcția a fost renovată parțial după nenorocirea din 1977)
** „Execuţia lucrării. Contracte de întreprindere.
Generale
Arhitectul Ernest Doneaud întocmea la 1929 o listă cu antreprenorii pentru care s-au emis ordine de plată în perioada 1923-1929 astfel: Niculescu, Niculescu şi Mititelu, Mititelu, Mititelu şi Irineu, Pedrazolli (Uniunea Generală a Micilor Meseriaşi din Bucureşti, fraţii Pomponiu, Societatea Electro-tehnica, fraţii Vidali, Schulzer Freres.
Lucrările de zidărie
Au fost date în execuţie antreprizei ing. I. Mititelu prin Contractul de întreprindere încheiat la 1 iulie 1927 cu Prefectura Prahova pentru continuarea lucrărilor de zidărie la construcţia Palatului de Justiţie din Ploieşti, conform ofertei aprobate, cuprinzând zidăria, beton armat, rampele etajului conform devizului din 23 martie 1927. Condiţiile execuţiei erau cuprinse în contractul 12 mai 1924. Termenul de execuţie al acestei lucrări era 15 octombrie 1927. La 15 februarie 1928, un referat al avocatului judeţului cu privire la lucrările efectuate la Palatul de Justiţie amintea: la 2 mai 1924, se încheia contractul de întreprindere între Prefectură şi ing. I. Niculescu şi I. C. Mititelu pentru construcţia de zidărie şi beton armat la etajul Palatului de Justiţie cu obligaţia finalizării lucrării la 30 noiembrie 1924, dar lucrarea a continuat până în mai 1925 când a încetat; la 22 decembrie 1925, se făcea recepţia definitivă la zidărie, beton armat etajele I şi II; la 16 august 1927 se încheia un contract de întreprindere pentru continuarea lucrărilor de zidărie, beton armat cu recepţie provizorie la 21 octombrie 1927. La 31 octombrie 1928 Ploieşti, cei doi arhitecţi aratau că de la 21 octombrie 1927 trecuse un an, după cum cerea caietul de sarcini de la Ministerul Lucrărilor Publice, aceste lucrări fiind considerate recţionate definitiv.
Lucrări de construcţie a acoperişului şi învelitorii
Aceste lucrări au fost date în întreprindere Uniunii Generale a Micilor Industriaşi şi Mari Patroni de toate breslele din Romania Mare, Bucureşti, B-ul Elisabeta 17 şi 25, prin Contractul de întreprindere din 25 martie 1925 încheiat cu Spirea N. Sorescu, prefectul judeţului Prahova, antrepriză care avea să obţină lucrări şi la construcţia viitoarelor Hale Centrale din Ploieşti. Antrepriza trebuia să execute lucrările de construcţie a acoperişului şi învelitoarei noului Palat.
Termenul de predare al lucrării era stabilit la data de 30 octombrie 1925. Se pare că între această antrepriză şi Prefectură au intervenit, în cursul colaborării câteva probleme deoarece, la 26 august 1927, se încheia un act de tranzacţie între I. Mihăileanu în calitate de Prefect al judeţului Prahova şi Uniune, încheiat pentru “a stinge diferendul existent între părţi izvorât din executarea contractului de întreprindere al învelitoarei Palatului de Justiţie din Ploieşti, încheiat la 4 aprilie 1925. Uniunea se angaja să termine executarea învelitoarei la 31 octombrie 1927”.
***Mediatizarea construcţiei Palatului de Justiţie din Ploieşti
„În anul 1925 Belu Emanuel, antreprenor al Cinematografului Regal Ploieşti, a realizat filmul “Festivităţile din 28 iunie 1925” cu ocazia punerii pietrei fundamentale la Palatul de Justiţie, Şcoala Comercială şi revizuirea lucrărilor de canalizare a oraşului Ploieşti, în prezenţa domnului Prim Ministru Ionel I. C. Brătianu. La 30 iulie 1925 (27 iulie 1925), Prefectul de Prahova se adresa Ministerului de Interne pentru creditul extraordinar de 14625 bani care avea să servească la plata a jumătate din costul filmului, cealaltă jumătate fiind achitată de Primăria Ploieşti”.
(N.R. Informații extrase din Documentaţie istorică cu privire la fostul Palat de Justiţie (Palatul Culturii), Ploieşti/ https://muzeuvirtualploiesti.cimec.ro/ – Drd. istoric Irina Paveleţ)
