Duminică seară mă întorceam către casă din Republica lui Moș Crăciun. Cu spiritul Crăciunului, cu ochii plini de luminițele ce umplu orașul, cu imaginea copiilor nerăbdători, mușcând cu poftă din turta dulce și chicotind în carusel, în Roata Panoramică sau în felurite „caracatițe”…
Mă urc în troleibuz. Doar câțiva călători, printre care și vreo 5-6 elevi de liceu, toți simpatici, veseli (deloc GĂLĂGIOȘI), cu căciuli de Moș. Deloc desuet, ba… dimpotrivă. Deodată, începe în surdină, undeva, „Moș Crăciun cu Plete Dalbe”, cântatca la carte. De unde…? unul dintre băieți asculta pe telefon colinde. Frumos, delicat, de bun simț. O bucurie, o… „asculare”, un dar.
Avem aici tineri atât de frumoși!
