Da, da! Ion al Glanetașului, ăla cu… pământul, cu iubirea și cu patimile lui a fost ici, în Rebuclica de sub Castani. Ion al lui Rebreanu. Într-o interpretare impresionantă- ținând seama de complexitatea personajelor, de accentele unui roman ce a scris istorie, la propriu, de text, de vocația adolscenților.
Cuceritor! Și asta s-a simțit în felul în care publicul a savurat fiecarereplică, fiecare gest, fiecare scenă și… detaliile bine structurate ale scenografiei.
„Ion – Glasul iubirii”, după Liviu Rebreanu – Liceul Tehnologic „Elie Radu”. Distribuția: Micas Arianna (Florica), Daniluc Antonia (Ana), Manta Teodora (Grofsor), Tudor Eduard (Ion), Riciu Denis (Zaharia), Bratu Natalia (Savista/Crâșmărița), Moise Raisa (Notar), Manea Andrei (Vasile Baciu), Geambasu David (George), Parvanoiu Claudiu (Popa), Tomulescu Andreea (Zenobia).
BRAVO!!!
*** L.R. este prozator interbelic, creator al romanului realist-obiectiv în literatura română. El debutează cu nuvele ce devin nuclee narative pentru romanele de mai târziu. La baza operei stau doua aspecte: impresia afectiva, ce se constituie in substratul antropologic al romanului, si bogata documentare.
Romanul “Ion” este publicat în 1920, într-o perioadă de efervescență culturală când în literatura română se manifestă două curente literare: Modernismul, promovat de criticul E. Lovinescu în revista și la cenaclul „Sburătorul” și Tradiționalismul manifestat în jurul revistei „Gândirea” a lui Nichifor Crainic. Romanul se încadrează în realism, curent literar caracterizat prin: fixarea acțiunii cu precizie în timp și în spațiu, fapte verosimile, caracterul monografic, simetria incipit-final, obiectivitatea narării și stilul sobru, impersonal.
Tema o reprezintă condiția țăranului în raport cu pământul ce conferă statut social și respect din partea celorlalți. Personajul principal, Ion Pop al Glanetașului, este expresia mentalității colective conform căreia te poți numi om doar dacă ai pământ. Zenobia adusese zestre, dar tatăl, Alexandru Gl. vânduse aproape tot pentru a-și plăti datoriile. Ion rămâne sărac și crește cu dorința de a avea pământ, cât mai mult pământ. Această obsesie se reflectă în două scene construite prin tehnica modernă a contrapunctului, căci surprind o zi de muncă la câmp în situații diferite.
