Uneori, gesturile simple, aspectele sau instantaneele pe lângă adesea trecem prea grăbiți sunt tocmai cele care dezvăluie… frumusețea vieții, spiritul celor de lângă noi, gândurile și modul n care semeni de-ai noștr percep viața.
Nu, nu sunt teorii sau cuvinte mari. Dar nu avem cum să fim nepăsători când… cotidianul ne dezvăluie ceva numai bun de pus la suflet.
Zilele trecute, când am fost pe șantier la Termo Ploiești, acolo unde se montează noul cazan (primul CAF dintr-o serie de 3), în zona „uriașilor” (cele trei mari coșuri de fum), undeva, în apropierea unor hale vechi, dezafectate, din fostul colos industrial care a fost timp de zeci de ani Termocentrala Brazi, ne-a ieșit în cale, pe o alee, o mica „grădiniță” cu stânjenei de o gingășie incredibilă, pe sub conducte și schele,lngă zidurile cărămizii, acoperite cu fum, unde, cândva, lucrau mii de angajați. Acum, numărut acestora e doar de ordinul sutelor, dar impresionează… spiritul gospodăresc, sufletul și grija pentru…natură și ambient. Nu se aștepta nimeni pe acea alee de sute de metri, printre furnale și hale, să întâlnim minunile astea delicate, înălțându-și tijele și florile de-o eleganță imperială, pentru a acompania peisajul industrial.
Nu degeaba se spune că… „omul sfințește locul”!
