Știm, am mai scris, dar despre așa OM merită să scrii și să-i duci povestea s-o cunoasă „tătă lumea”. Azi am stat la o vorbă și-o-mbrățișare „d-aia caldă și bună capita caldă” cu dumneaei- VETURIA SUCIU- meșteră distinsă cu titlul de TEZAUR UMAN VIU. Staui la vorbă, la o poveste și simți cum își pătrunde-n sânge neamul, țara, rostul. Îi vezi privirea ageră și zâmbetul celor 91 de ani și simți tradiția că te-mbracă-n strai sfânt, moștenit din străbuni și lucrat cu taină de mâinile sale pline de har. Stai și-o asculți șo-o vezi cum „lucră”, cum își toarce neostenită ia vieții și parc-ai lua-o așa, să te pui cu nesaț la muncă, să-i arăți și tu ce ești în stare a face.
Veturia Suciu. Țineți-o minte! Cunoașteți-o! (e-acum la Târgul Meșteșugurilor Tradiționale, în centrul Ploieștilor, venită cu darurile sale tocmai de sus, de la Cojocna Clujului) și-i cât o icoană a meșteșugului iilor și straielor așa cum am moștenit din străbuni! Și câte și mai câte face, cu lumină sufletească, înțelepciune și dragoste! Și „draguʼ” ne-a fost să vedem că vin copii cu părinți de le cersă cumpere cocarde tricolore or brâie meșteșugite ca-n basme, ori doamne care cer pentru nepoțele sau nepoței costume tradiționale, păpuși înveșmântate în minunatul strai strămoșesc sau îngerați din pănuși…
VETURIA SUCIU: un OM, o LECȚIE DE VIAȚĂ, o bucată caldă de ROMÂNIE!
