L-am găsit! E în curtea din spatele Palatului Culturii, lângă intrarea fostului sediu al Curții de Apel. Somptuos, strălucitor, la propriu, în razele gingașe ale soarelui de octombrie, dar și prin arămiul parcă pictat al fruntelor cese-alintă în blândețea toamnei…
E fantastic, e… o statură ce n-are cum să scape ochiului oricrui trecător… E… ca și cum îi iese-n cale un om bun și blând, gata să-ți spună cele mai frumoase povești și să te-ntâmpine cu o îmbrățișare!
Ba… poate și fi și inspirație pentru copiii care ajung prin zonă, să-l transpună în desene sau compuneri la școală, muuult mai benefic decât să stea cu ochii și mintea în jocuri pe net și rețele sociale.
