S-a vorbit mult în ultimii ani și discuția cumva, e și… trebuie să fie „la zi”, în privnța orientării adolescenților, în special a elevilor de liceu, către viitoarele profesii, în funcție de studii, de licee sau școli profesionale absolvite, de așteptări, ambiții și…examene, de „proiecții” și, firește, de… ceea ce numim generic „piața muncii”. Și asta pentru că, uneori pasul de la LICEU către… NIMIC sau incertitudine nu e deloc mare și are implicații și cause diverse sau, dimpotrivă, nu de puține ori, de la liceul absolvit la facultate sau viitoarea profesie e un pas uriaș, nesperat, uneori chiar fără nicio… „legătură”.
Popas la Colegiul „Spiru Haret” din Ploiești. Inserție pe piața muncii cu procente îmbucurătoare”
Din Promoția acestui an, din 249 de absolvenți pe cele treci cicluri (3-Școală Profesională, 4-Liceu și 5- 1 clasă de Școală Postliceală), 149 continuă studiile, 40 s-au angajat (ba chiar unul ar fi deja „patron”), 41 nu mai continuă pregătirea, iar 15 figurează în catastife cu „statut necunoscut”). Așadar, 76,9% ar fi gadul de inserție, ceea ce nu e rău deloc, dar, firește, cnducerea colegiului, cadrele didactice se gândesc și ce fac, cum se descurcă și… ce vor face mâine acei foști elevi care, după ce pleacă de pe băncile colegiului… NU FAC nimic și, probabil nici în următorul sau următorii câțiva ani și asta nu înseamnă doar o cifră într-o evidență, ci destine, vieți, speranțe deșarte sau… disproporționate, ani „pierduți”, foare posibil probleme financiare și nu numai…
Reevenind, însă, la STATISTICI, aflăm de la directorul colegiului, prof Sofia Stroe, că în promoția anterioară (2024), lucrurile au stat și mai bine. Concret, din 392 de absolvenți pe cele 3 niveluri, 295 continuă studiile,43 s-au angajat și numai 12 au „statut necunoscut”. Per total, procentul de inserție ar fi de 86,3%. Practic, la diferență de o promoție, așadar, se simte o scădere a inserției și, în opinia dnei director, asta nu e o chestiune „din pix”, ci are cauze dar și efecte, pornind chiar din anii de gimnaziu, din felul cum sunt îndrumații copiii, adoelscenții în școlaă, acasă, din felul în care sunt sfătuiți să-și proiecteze viitorul să-și creeze propriile ambiții și să le raporteze la puterea lor de învățare, la rezultate, la felul cum ei „tratează” școala, la seriozitate și, de ce nu, la anturaj.
De asemenea am afat că unii (din fericire NU MULȚI) nici măcar nu mai da bacalaureatul, convinși,probabil că „n-are rost să învețe sau să „se streze” și pentru asta și că „oricum, se descurcă” și… ori pleacă după părinți sau frați mai mari cine știe pe unde, prin țări depărtate, la căpșuni, în fabrici de conserve sau te miri pe unde, ori…rămân, pobabil cu speranța că într-o zi să-și decshidă o mică afacere, dar și pentru asta îți trebuie ambiție, muncă prcepere, consecvență.
