Strada Speranței…, într-un loc fermecat… Nu, nu doar „la parter” ca în celebrul șlagăr, ci și la etaj, în curte sau la subsol…
AICI se CÂNTĂ. Cum,nu știați că avem și noi, la Ploiești, o „Stradă a Speranței”? Da, numai că la noi poartă numele legendarului Anton Pann și „ține la piept” Filarmonica „Paul Constantinescu”, unde cântă și încântă distinsa sală „Ion Baciu”.
Vorba unui bun prieten jurnalist dintr-un județ vecin:„Neștiute sunt căile Domnului”. Sau poate că… DELOC ÎNTÂMPLĂTOR, ori, poate un „triunghi” al echilibrului, al… artei, a hărăzit aici, la un pas de centrul orașului, trei mari nume „conjurate” muzicii, asemeni unor ursitoare de dincolo de timp pentru ceea ce e azi Filarmonica ploieșteană.
Hei, ce m-a apucat să scriu asta așa, acum?! Pur și simplu pentru că, decâte ori ajung pe strada Anton Pann, (cu sau fără treabă, la concert sau pur și simplu… „în treacăt”), repetițiile artiștilor, forfota din curtea filarmonicii, uneori „trilurile” repetate asiduu chiar în curte, emoți și vibrația oamenilor ăstora atât de frumoși îmi dau senzația unui concert continuu, a unui festival al artelor și inimilor, care bucură, educă și-mi „zidesc” sentimentul speranței, al bucuriei, al unui mâine frumos. Pentru că ea, muzica, zidește,dăruiește, modelează. Pentru că ei, muzicienii, ne învață să credem în Frumos, să ne hrănim cu rodul muncii lor, ne învață să fim mai buni, mai creativi mai dornici de a face și noi, la rându-ne, ceva FRUMOS.
Apropos, pe 18 septembrie, Filarmonica își deschide stagiunea cu un fabulos concert în cadrul Festivalului „Enescu”.
