EXCLUSIV: 1 Mai ALTFEL. Intr-un loc in care muzica, pictura si sculptura cu semnaturi celebre te duc in atmosfera Micului Paris

Cum… să petreci 1 Mai fără MICI, marii favoriți ai sărbătorii, fără… iarbă verde prin aglomerația sufocantă de grătare și chestiile alea care sunt doar sunete țipate că muzică nu poți să-i spui, totul în peisajul plin de coji de semințe și resturi care fac să nu mai vezi iarba verde? Cum, să petreci 1 Mai altfel?!  NU SE POATE!!!

BA DA!

Și am petrecut! La propriu! Așa cum… sigur voi mai petrece și mi-am promis (și le-am promis!) asta (musai)!

Undeva, în „buricul” capitalei, pe care, orice-ar fi, am regăsit-o cuceritoare-n ceas de seară, cu universul său „pestriț”, alambicat, dar ornat cu vechile clădiri ART DECO, cu vile de poveste și marchize din fier forjat cu influențe Art Nouveau, cu turiști străini și cu acel ceva al unui București ce se încăpățânează să-și spună povestea… Undeva… lângă Conservator (Universitatea Națională de Muzică), la doi pași de… Cișmigiu și de Biserica Lutherană.

Un… club. (ce banal „sună”!) Neee!!!  Un club… MUZEU, într-o atmosferă UNICAT. Făcusem rezervare. De fapt, e SINGURA șansă să „prinzi” locuri aici. Și a spune că vorbesc de un loc select… e prea puțin. Un loc special, cu un „ceva” ce te plimbă prin gustul rafinat al muzicii LIVE, gustărilor… dar mai ales prin popasul pe care-l faci aici… într-o adevărată galerie de artă. Exact așa cum citiți. De altfel, de cum am intrat, ceva din Micul Paris, la propriu, mi-a mângâiat privirile odată cu … pereții plini de tablouri. Și ce… tablouri!!! O feerie! De la DALI (acela… Salvador Dali!), la o întreagă pleiadă de artiști contemporani, printre care, la loc de cinste, celebrul Andrei Ioagăr, ale cărei lucrări ies din tipar și unesc arta și știința.

Totul aici te face să întorci capul, la propriu, să privești, să contempli, să… servești o porție de FRUMOS, de… CULTURĂ. Totul în armonie cu… cafe-concert, jazz manouche și vechi melodii din Micul Paris în fascinante orchestrații de jazz, cu suprinzătoare „jonglerii” sonore de la Oda bucuriei, la „Ioane, Ioane” sau celebrul vals al compus de Eugen Doga. Ceva ce te face să salți de bucurie și-ți pune gândurile să danseze. Greu de imaginat AZI?! Poate. Dar real, fabulos, cuceritor. Te-ai aștepta în orice moment să se așeze lângă tine, la masă, Dali, Astor Piazzolla, Louis Armstrong, Gică Petrescu sau, de ce nu, Zavaidoc. Aseară, totul în compania Jango Sound Quartet. O familie de virtuozi, care mi-a mers la inimă. Fiecare seară, însă e altfel pentru că, uneori, aici vin chiar și studenți de la Conservator și cântă sau diverși alți artiști…

 

Fain. „Și mai și” e că gazda, Dl. Mihai Măicănescu, te poftește să cunoști îndeaproape clubul-Muzeu un unicat în peisajul contemporan, cu delicatețea și abilitatea unui muzeograf bine documentat, cu răbdarea unui om care și-a propus să așeze CULTURA în inimile oaspeților.

Ore în lumina dulce a frumosului, gustat așa, să-ți meargă la tâmpla sufletului, timp în care respiri departe de accentele prezentului, în care te bucuri împreună cu oameni frumoși.