„Domnule care faci opinci, domnule, mai arată-mi odata, tot, ca poate maine o sa incalt si eu oamenii!”

On:

Să vezi piticii de-o șchioapă cum roiesc, de-a dreptul, în jurul războiului de țesut, frământându-și mânuțele nerăbdătoare să s-agațe cu rost, printre ițe și fire de lână, întrebând de fiece mișcare a mâinilor ori a pedalelor grele, de lemn, să-i vezi cu bucățile de etamină și migălind cu acul punctele tradiționale ori cu degetele pline de ceară străduindu-se neosteniți să prindă taina încondeierii ouălor… e o bucurie, o minune care greu poate fi cuprinsă în cuvinte! Or… să-i vezi pe micuți strigând după domnul care face opinci, ca să afle TOTUL, că poate mâine vreau să fac ca să încalț oamenii… e ceva la fel de emoționant, mai cu seamă că ne raportăm la vremurile de acum, când mulți, prea mulți copii își pierd vacanțele la shopping, cu părinții, în baruri- cu frații mai mari sau, pur și simplu, lipiți de rețelele de socializare!

Ei bine, ceea ce spunem în primele rânduri ne-a fost dat să trăim o zi… cu gust de tradiție printre oameni frumoși, la Izvoarele. La Atelierele Verii, (www.prahovabusiness.ro/atelierele-verii-cheama-copiii-in-lumea-mestesugurilor-traditionale/), inițiativă inspirată a Centrului Județean de Cultură Prahova, găzduită la Centrul Cultural Izvoarele. Meșteri și copii, țesut, pielărie, opincărie, icoane pe sticlă, ouă încondeiate, veselie, trudă, pasiune, tâlcuri deslușite, priviri agere și mâini harnice… ingredientele unor activități care, așa cum recunoaște directorul Centrului, Ion Diaconu, modelează spirite. Da, da! Cele câteva ore, zilnic, printre meșteri și har, printre culori, ațe și-atâtea meșteșuguri, printre plăcinte și… gogoși și vorbele bune ale oamenilor cu har, copiii au de câștigat pentru mâine, pentru viitor. Capătă o disciplină a spiritului, își dezvoltă imaginația și își conturează spiritul de echipă, înțeleg mai bine tradiția, satul, valoarea lucrului meșterit, ca să nu mai vorbim de dorința de cunoaștere și de… performanță.

Așa și la aceste ateliere unde zeci de copii se transpun în discipoli ai meșteșugarilor… și să-i vedeți cum nu mai contenesc împletind, țesând, pictând, modelând lutul sau încondeind ouă… Frumos, plin, tainic, ca-n casa bunicilor!

ABSOLUT MINUNAT!

Să vezi piticii de-o șchioapă cum roiesc, de-a dreptul, în jurul războiului de țesut, frământându-și mânuțele nerăbdătoare să s-agațe cu rost, printre ițe și fire de lână, întrebând de fiece mișcare a mâinilor ori a pedalelor grele, de lemn, să-i vezi cu bucățile de etamină și migălind cu acul punctele tradiționale ori cu degetele pline de ceară străduindu-se neosteniți să prindă taina încondeierii ouălor… e o bucurie, o minune care greu poate fi cuprinsă în cuvinte!