Dl Goe din Gara de Sud are pojar…? Oricum, pare ca asteapta trenul sa plece departe de locul asta

Azi am avut (ne)plăcerea să-l cunosc îndeaproape pe… Dl Goe. Nu că n-aș fi citit (și analizat… în clasele de gimnaziu, la liceu, în facultate…) celebra schiță a ilustrului nostru Caragiale dar… de când am scris de apariția personajului în forma de… statuie în Gara de Sud din Ploiești, am ținut totuși, morțiș, să văd pe viu… creatura… figurina- cum vreți să-i spuneți. M-am dus în gară și… mi-am lovit privirile de „ʼmnealui”.

 Părea să aștepte cu nerăbdare trenul. Pe peronul 1, câș, într-o parte de intrarea în sala mare a Gării. Probabil… bolnav. Gălbejit (oare de ce or fi ales creatorii săi acel galben izbitor, parcă atenționând că micul… mare cât o zi de post Goe e cam bolnav  (i-o fi rău de la praf și buruieni, de la cât de rău arată împrejurimile gării și…. multe, prea multe locuri din oraș?!?) stă… Cumva plictisit. Cumva… „cerșind” atenție, deși iese în evidență prin multe aspecte, nu doar prin proporții.

Spre exemplu, am observat că, săracul, o avea pojar… că ăia nu-s pistrui pe obrazul drept și pe… gât. Sunt atât de multe punctișoare roșii acolo, că nu știi ce rol au: gândești pe loc că poate s-or pregăti să facă reclamă la vreun medicament INEFICIENT împotriva pojarului… Chiar, de ce să întruchipezi un personaj celebru din literatura copilăriei „invadat” de ceva asociat ca semn de boală, chiar în halul ăsta? Of… și ar mai fi multe de spus… De bine ar fi că de când așteaptă Dl Goe trenul în Gara de Sud… iată că s-au mai tuns răgăliile ce cresc între șine și peroane. În rest… nimic neobișnuit. Praf, cabluri și alte elemente desprinse și spânzurate pe ziduri și plafoane, mai un cerșetor, doi…, mai unul-doi… „pe 7 cărări”…