Directorul Filarmonicii ploiestene, pentru Nicu Covaci: «“Fie sa renasca” – ne dorim pentru toti cei apropiati, pentru cei puternici, pentru cei care sunt un exemplu de corectitudine»

«Nicu Covaci

Au trecut minute, ore poate de cand ma gandesc sa scriu…sa nu scriu…

“Fie sa renasca” – ne dorim pentru toti cei apropiati, pentru toti cei puternici, pentru toti cei care sunt un exemplu de corectitudine, principialitate si speranta in jurul nostru.

Toata lumea posteaza, toata lumea il plange pe Nicu…Nicu Covaci. Pentru mine, Nicu Covaci a avut un impact aparte in viata mea, in cariera mea. Pentru Nicu…intotdeaun am fost…Vladuț, la fel ca si pentru Ioji Kappl, la fel ca si pentru Ovidiu. Putini sunt oamenii care imi zic asa, foarte putini…

In timp ce astern aceste randuri ascult …Muzica si Muzichie – din albumul Mugur de fluier. ( va rog ascultati…inchide ochii, asculta…si bucura-te)

Pasare de galben,

Care-mi stai in carpen

Nu vrei s-asculti muzichiia,

Pasare? Vai ce pasare!.

Domnule in negru,

Ca un car funebru,

Nu vrei s-asculti muzichiia,

Domnule? Esti un zarzare!.

Zeule Apollo,

Care-mi taci acolo,

Nici tu nu vrei s-asculti, tata,

Muzica? Esti si tu un domn!.

Surdule pe tine

Sa te-ntreb imi vine,

Daca nu vrei s-asculti, tata,

Muzica.. Dar mi-e tare somn!.

Pasare, zau,

Domnu’ e-al tau,

Zeul e rau, surdule!.

Eram in facultate, inca student, spre licenta, undeva..Cumva am luat contact cu Phoenix. Nu cumva, nu oricum. In liceu am avut o dragoste.. cu vreo 3 ani mai mare decat mine, nu ii dau numele (nici nu cred ca stie) – Am avut norocul sa merg la concerte faine…pe atunci Voltaj, Vama Veche si…Phoenix. Am crescut cu Phoenix. Am citit mult despre ei, erau ca niste eroi..In facultate am avut oportunitatea sa incep un proiect…SymPhoenix – asta dupa ce formasem Momentum Orchestra – o orchestra formata din membri ai Operei Nationale Bucuresti, Filarmonicii Ploiesti si Orchestrei Radio. Oportunitatea a fost asa: am dat un mail catre Phoenix – dupa X saptamani, primesc raspuns, ”da, suntem interesati, noi am mai facut, lucrurile nu sunt simple, dar am putea sa facem”! Au mai trecut vreo doua saptamani, timp in care am stabilit o intalnire cu…Nicu Covaci – liderul formatiei Phoenix – idolii din copilarie (aveam aproape 21 de ani ). Nu mai tin minte exact ziua, dar stiu ca mi-a zis sa ne vedem in holul hotelului ….la ora 9. L-am asteptat 90 de min. Am crezut, si…pe buna dreptate ca nici nu ma bagase in seama, eram pustiulica…pentru Phoenix. Dau mesaj…nimic. Sun…nimic. Cand sa plec…apare Nicu Covaci – fix cum il stim toti pe scena. Salut Vladut! Iarta-ma ca am intarziat, am avut concert aseara, ne-am trezit greu! – Eram…vedete! Eu…eram Vladut…din gura lui Nicu Covaci!

Maestre, va multumesc pentru intalnire si disponibilitate…atat am spus. Nicu: Vlad! Eu sunt Nicu! E simplu. Mi-ai zis de SymPhoenix! Imi e dor de proiectul asta! Hai sa vedem ce putem face impreuna!

De aici a plecat tot!Stabilisem 2 concerte: 21 decembrie 2013 Timisoara si…22 Decembrie Bucuresti – Sala Palatului. Toate bune si frumoase! Era primul meu proiect, privat! Traiam visul de a canta cu idolii mei rock din copilarie. Suna frumos. De la asta pana la realizare, au fost multe provocari care mi-au marcat cariera, viata si formarea profesionala, in special cea de manager, chiar si dirijor. Asteptam partiturile…le-am primit in ziua concertului.

Nicu: ”Vladut…avem o problema…Phoenix…tot se chinuie sa renasca, dar nu mai are sprijinul de altadata. La Timisoara ni se ofera Sala Sporturilor gratuit, dar nu putem plati orchestra, nici formatia. Imi pare rau” Simplu, nu?! Orchestra de 50 de persoane si cor de 30 de persoane, inainte de sarbatori….era numai bine! Transport, cazare, mese si…onorarii…intr-o perioada in care se realizau toate concertele si eu convisesem artisti ca vor canta cu Phoenix pe un anume onorariu…la prima mea productie…privata! Un inceput ”perfect” pentru orice dirijor/manager! Asadar, panica!

Cum…nimic nu e intamplator…intreg proiectul (Orchestra Momentum, formata de mine cu ani in urma, isi desfasura activitatea sub egida Rotary District 2241 Romania – Moldova) avea sa fie printr-o minune, un succes, si mai ales… o piatra de temelie in prietenie, incredere si dragoste pentru muzica! Asadar…nu avem bani de onorarii, transport, cazare, etc…M-am intalnit cu dna Martha Maria Mocanu – Compania BES Romania. I-am explicat toate cele, deja era implicata si isi dorea inca dinainte, dar datele problemei se schimbasera cu mult. Nu expun tot, insa pot spune atat:

”Vlad, am discutat pentru cazare la Timisoara, este asigurata, la fel si masa pentru artisti. Mergem impreuna, dar conduci tu. Iti platesc eu autocarul pentru artisti! Nu am solutie pentru onorariile artistilor, insa.” Suna bine pana aici, nu?!  Nu aveam onorariile pentru artisti!!! ”Martha, te rog sa ma ajuti, nu am alta varianta, voi porni foarte prost, iar acest lucru e chiar posibil sa imi ingroape orice sansa de dezvoltare in fata artistilor, lumea artistica e mica.”

Martha: ”Vladuț, tot ce pot sa fac…e asta: iti dau suma de care ai nevoie si…imi dai inapoi cand poti! (in 24 de ore banii erau in cont, fara vreun contract!) – suma era de ordinul miilor de euro! Atat mi-a zis: ”nu uita, nu am un termen, nu vreau dobanda, doar…nu uita!” – nu am uitat nici in ziua de azi!!!Banii, bineintesls ca au fost returnati.

Am ajuns laTimisoara. I-am cunoscut pe baieti, in special pe Cristi Gram – mare chitarist. A ajutat enorm in realizarea proiectului. Ah! Repetitii?! Nimic pana atunci. Bun. Luam partiturile…me cert cu Nicu Covaci si cu Cristi Gram pe piese. Cristi: Nicu, Vlad are dreptate, sunt alte armonii, alte tonalitati! Inchid discutia astfel: Fratilor, va iubesc, dar nu avem timp (7 ore pana la concert), asadar: dam piesele in repetitie cum mi le-ati dat…si vedem de acolo. Din aprox 15 piese cu orchestra si corul…pe loc au iesit 12! Bun! Pe astea le facem!

A fost un succes! MARE! De aici lucrurile au evoluat frumos…prin Cristi Gram…I-am Cunoscut cu adevarat pe Ovidiu Lipan Tandarica, Mircea Baniciu, Adrian Naidin, Tavi Colen, Cristina Kiseleff  si Jozsef Kappl alaturi de care am avut o serie de concerte si turnee, inclusiv la Ploiesti alaturi de Orchestra Simfonica a Filarmonicii Ploiesti. Si in ziua de azi colaboram!

Nu pot sa nu recunosc faptul ca am invatat enorm de multa muzica de la Kappl, cel care chiar a scris muzica celor de la Phoenix, cel care chiar stia ce reprezinta inclusiv stiintific muzica respeciva, nu doar ceva dupa ureche. L-am cunoscut pe Ovidiu..un tobosar fantastic, nu avea si nu are rabdare deloc. Energic si profesionist. Singura persoana care il putea tine in frau intr-un proiect cu orchestra simfonica era…Kappl. Mircea Baniciu, un vocalist deosebit cu multe alte proiecte la activ…profesionist. O onoare sa colaborez cu toti!

In zilele noastre…unii ar spune….Cine sunt aia?! Pentru mine…”aia” sunt…LEGENDELE. Acei haiduci care inca arata libertatea…prin muzica!

Imi e greu sa scriu. Imi e tot mai greu sa scriu mai departe. Am copilarit, am trait cu muzica lor, am trait cu bucurie. Trist este ca viata uneori e plina de orgolii nefondate, interese financiare nefondate inainte de…viata. Uneori s-a uitat de ce acesti artisti au inceput aceasta cariera – o ”Viata in boxa”

”Cântam de zor „Cântec cu şuier” cu haiduci, păsări mitice-n zbor cu voievozi, eroi fantastici şi cu datini păstrate-n pridvor.

Luptam de zor doinind din fluier şi cu versul-mesaj cu zăvor iar succesul-aripi de înger scut ne-a fost şi sfetnic-mentor

Visam de zor să spargem zidul zăgazul privirii spre abis însă cel zid sfida năsâlnic iar lanţul strivea orice vis…

Viaţa în boxă, viaţa în boxă Ce-am pătimit când am fugit… Viaţa în boxă, viaţa în boxă A fost cumplit ce-am trăit…

Fiind urmăriți de zbirii roşii şi interzişi de sistemul de-atunci, reuşit-am să spargem zidul scăpând de zbiri şi mişei!…

Şi după ani de pribegie ne-am întors şi ghiciţi ce-am găsit! ţara mea scăldată-n lacrimi şi vândută de hoţi şi mişei!…

Aceiaşi zbiri ai trecutului roşu lupii în blană de oi au purces să schimbe macazul procetind „indulgenţe” la miei

Viaţa în boxă, viaţa în boxă Ce-am pătimit când am fugit… Viaţa în boxă, viaţa în boxă A fost cumplit ce-am trăit…

Legea lor e legea lui Caesar Ce „Divide et empera” zicea dar ei mai vor înc-o lege privată care-i legea jafului legal!

Tineretul pierzându-şi speranţa în viitorul promis de mişei, pleacă-n roiuri să-şi caute viaţa spre meleaguri străine de ei!

Acolo departe în ţara promisă eşti liber să mori sau liber să fii Însă speranţa revenirii acasă este puterea de a răzbi!

Viaţa în boxă, viaţa în boxă Ce-am pătimit când am fugit… Viaţa în boxă, viaţa în boxă… A fost cumplit ce-am trăit… Viaţa în boxă, viaţa în boxă Ce-am pătimit când am fugit… Dorul din suflet, dorul de-acasă nici până azi nu s-a stins! Nu s-a stins!

Nu s-a stins!”

Dragilor, ati facut impreuna istorie pentru Romania! Nicu, Ioji, Ovidiu, Mircea, Cristi, Adrian…sunt parte din misiunea voastra aici si va multumesc pentru onoarea pe care mi-ati facut-o, pentru mica parte din evolutia mea! MULTUMESC!

Nicu Covaci – Dumnezeu sa te odihneasca in pace! Fie sa renasca Phoenix, fie sa renastem fiecare dintre noi! Fie sa uitati toate orgoliile si supararile si sa va mai bucurati o data, macar o data de muzica si LIBERTATE!

Pentru ca suntem romani, pentru ca iubim PHOENIX, pe toti din PHOENIX!

„Fie sa renasca numai cel ce har

Are de-a renaste curatit prin jar,

Din cenusea proprie si din propriul scrum,

Astazi ca si maine, pururi si acum.”»

Ce mesaj, ce trairi… ce ganduri…

Este ceea ce a trasmis directorul Filarmonicii „Paul Constantinescu”, Vlad Mateescu, la aflarea cumplitei vesti ce anunta aseara că celebrul Nicu Covaci ne-a ramas… pasare Phoenix…