DESPRE TARAN: „Mamaie, ati cules merele, maica? P-ale mai rumene sa le puneti in cosurile ale mari, da’ sa le dati cu agheasma, sa va fie de folos!”

On:

Țăranul nu se vede, nu se simte… în discursurile de campanie și nici în textele vreunor acte normative.

„Mamaie, să nu uitați, să vă rugați și să grijiți toate cum v-am învățat!”

 Țăranul se simte, se vede aici, lângă noi, pe uliță, la școală, la spital, la slujbă, pe câmp, dacă strânge fânul, în livadă ori vie la cules de roade… Țăranul neaoș, plin de sevă, de trăire, de speranță…

Deunăzi, am auzit din pură întâmplare, o bătrânică bandajată… de parcă ar fi fost, săraca, făcută din ghips, vorbind la telefon, acasă, din curtea Spitalului Județean de Urgență Ploiești. I se vedeau, printre branule și bandaje, fața, papucii, și degetele încovoiate de muncă. Și mai presus de orice, un zâmbet ac dintr-o icoană veche. Vorbea cu nepoții!

„Mamaie, ați cules merele, maică? P-ale mai rumene și frumoase să le puneți în coșurile de nuiele ale mari, da‘ să le dați cu agheasmă, să vă fie de folos! Ș-apoi, p-ale bătute strângeți-le în târnele de sunt jos, în beci și le-oți lăsa afară, așa, juma‘ la soare, juma‘ la nițică umbră, că din celea om face rachiu. Și dacă or mai fi ceva, mai aruncați câte unul și la cățel, că Vânătoru‘ tare le mai roade cu poftă, mai ceva ca pe oase! Da’ să nu râdeți de el că-i tot suflet, săracul!

Prunele să le mai lăsați câteva zile. Să se facă dulci de tot, și le-om trece la magiun!

Și-apoi rugați-vă să viu mai degrabă că apoi om aduce oile din munte și-om face brânză bună și ne-om dădăci s-avem pentru iarnă! Mamaie, să nu uitați, să vă rugați și să grijiți toate cum v-am învățat! Când m-oi întoarce, vă fac plăcinte și gogoși!”

Vorbe de duh! Sărut mâna, mamaie, și să-aveți sănătate!

foto: Facebook