De-nvatatura: Capita- rod de munca si… de arta

«Când faci căpița, să fie ca oul, să te uiți frumos la ea, nu să fie vreo cocârjată. Aduni fânul frumos,  pală pe pală, nu-l dai tăvălug la vale, hii, dăi, gata, l-ai măldărit. Ăi bătrâni puneau frumos pală pe pală, făceau porcoi, îl jucau bine să nu se risipească și apoi îl duceau unde era căpițe horită. Că așa să zice,  că horești căpița, pui de-a roata locului popit, să face așa ca un cerc. Da! Apoi aduci fânul cu maldărul sau cu porcoiul. Uneori mai faci și târș.  Tai o cracă cu clenci și pui fân pe el, tragi cum trage Suru’ sau Murgu’. Mai fac unii și glume când trag de târș, vezi Doamne iau rolul calului. Atunci se pun să strige la ,,cai”: ,,dii!”, ,,cea!”, ,,hăis!” și câte și mai câte, că faci și o burtă de râs. Așa se distrau oamenii, munceau, dar mai făceau și glume, mai spuneau brașoave… Apoi se apucau doi de căpiță, uneori pe pat de crăci, cu prepeleac… Constructorul șef trebuia sa fie priceput, că e o artă și acolo.  Pui pele de-a roata,  apoi în mijloc,  dar întotdeauna să se prindă una pe alta. Așa vine treaba. Mai întrebi dacă e bine,  cum se vede, că odată se face burtă, te lași cu pele pe o parte și… nu există sfinți în calendar câți înalță ,,căpițarul”, se necăjește, na, că ăi de jos trebuie să-l mai dirijeze: ,,mergi așa, mai lasă pele pe partea aia, mai trage-te de dincolo…” Apoi când te dai jos, pe furci, și vezi frumusețe de căpiță, te umpli oleacă în pene, că te gândești că cine o trece pe drum, vede și laudă: ,,Bravo, nene! Ca oul, ca oul ai făcut-o, nu intră ploaia. Acu’ să-i faci țarc să n-o strice niscai animale”».  

…toate povestite cu tâlc și psre luare aminte de cercet. șt. dr. etnocoreolog Cristian Mușa, fiu al comunei Starchiojd.

D-ale țăranului… de-odinioară și… de ce nu… și de-acum (mai arar), dar bune de înșeles și depus la tâmpla gândului că așa a-nflorit, oarecând munca a sănătpasă, în sânul satului!