De ce n-am fi noi insine Mos Craciun?

 

Ne gândim în acest timp „alfel”, vestitor de sfântă sărbătoare, la cadouri. Ne gândim cu un soi de sete, de nerăbdare de a vedea și despacheta darurile aduse de Moșul cel bun. Nu mai contează vârsta, contează dorința, darul (darurile!), contează magazinele supra aglomerate, contează poleiala, eticheta… Contează să umplem… traficul, hypermarket-urile, sacoșele, casele, balcoanele… tot.

Dar… sufletele…? Le mai umplem?! Ne mai dorim așa ceva?!

…Și… la urma urmei… de ce n-am fi noi înșine  Moș Crăciun? Suntem prea grăbiți, am devenit prea reci, prea indiferenți, prea egoiști și neinspirați…

Chiar, de ce n-am putea noi să ne apucăm să meșterim un gând bun, o faptă cum se cade, un dar, o jucărică pentru cei în nevoi, pentru cei care au nevoie de speranță, de sănătate, de zâmbet, de dragoste, de înțelegere…? De ce să nu fim chiar noi Moș Crăciun?! Ar fi, cu certitudine, atât de frumos totul, iar sărbătoarea ar avea o strălucire ce ne-ar unge pe toți la inimă…  Crăciunul ar fi cu adevărat Crăciun!

 

Foto: Art by Lynn Bywaters/Christmas pictures by Jessie