Daca iei straduta asta la pas, ai impresia ca esti pe Marte. Si… URA! Ai gasit apa (mizerie, balti, zapada)!

Undeva, în Ploiești, (Ploiești, fraților, nu… Cucuieții din Deal, de peste… Vale”) exisă strada Cernica. O ulicioară (cum altfel s-o numim, la cum arată, fie vreme rea sau bună, fie soare, zoaie, omăt sau brună) între străzile Făt-Frumos și Veronica Micle, în spatele blocului Gioconda (cu a cărui celebră înălțime s-arcam lua la întrecere bălțile cu alură de lacuri și… hăurile din mica străduță ce dă către Bobâlna).

 Măi fraților, e aici o hărmălaie de noroaie, nămeți, bolovani și petice intermitentede astfalt printre bucăți mari încă avate cu piatră de… râu, ca-n anii interbelici, de zică că biatastrăduță a rămas înțepenită într-un timp… vechi, departe de progres, de civilizație, departe de mileniul 3. Noroc că ici-colo sunt vreo două-trei mașini parcate pe la porți, ca să-ți dai seama că, totuși, și pe aici tot… 2023 e…! Și, apropos, să știți că și aici sunt case DE LOCUIT. De o parte și de alta a străduței. Pe cine-o fi supărat ea, săraca?! Sau o fi fost ștearsă de pe harta mărețului Ploiești?!

De ani buni, aici peisajul e groaznic. Omaenii care locuiesc aici n-au dreptul la condiții decente?! Sau trebuie să s-apuce să… facă o chetă, să-și ia uitilaje de asfaltat, de deszăpezit, de reparat și desfundat canalizarea… și poate să iasă să strige cât îi țin bojocii că și ei trăiesc tot în municipiul PLOIEȘTI, la un pas de Gara de Sud, că și ei sunt tot contribuabili, că și ei au… oarece drepturi, că nu sunt pe o insulă pustie!

 Dacă iei straduța asta la pas, ai impresia că ești pe Marte. Și… URA! Ai găsit apă (pardon, mizerie, noroaie, bălți, zăpadă)!!!