Comentariu: Fac parte din categoria celor care…

… urmăresc, cu aceeași frenezie, și meciurile dintre „stelele” fotbalului, dar și din ligile așa-numite „mici”, pe acolo pe unde pot să le prind, pe viu, pe internet, sau înregistrate. Îmi permit să afirm că meciul de la Belfast a semănat cu unul de Ligue One din Anglia. Care Ligue One, știe orice pasionat de fotbal, este al treilea eșalon valoric al Angliei. Divizia C a lor, mai pe românește spus. Cu alte cuvinte, cu toții am urmărit un joc slab din punct de vedere tehnic, dar cu angajament fizic. Firește, mai obișnuiți cu acest fel de joc sunt cei din Insulă. Avem și noi acolo unul în prima ligaă engleză, îl cheamă Chiricheș – chiar căpitanul echipei noastre la Belfast – dar el este mai mult rezervă. De altfel, exceptându-i pe cei care joacă acasă, în România, echipa noastră a aliniat oameni care sunt rezerve la echipele lor din străinătate (numitul Chiricheș, Tătărușanu, care i-a luat locul brazilianului Neto în poarta Fiorentinei după modelul românesc de a-l ține pe tușă pe cel care nu dorește să își prelungească contractual, ori Maxim), oameni care joacă dar care adună calificative slabe aproape pe linie (Grigore), oameni care joacă, uneori marchează, dar nu întotdeauna încheie meciurile, sau sunt rezerve (Torje și Stancu, ambii în Turcia), sau titulari în campionate din zona arabă (Keșerü, în Qatar). Ba chiar și dintre cei de acasă i-am regăsit pe Papp, absent în ultima vreme din echipa Stelei, și pe Tamaș, abia revenit după o accidentare suferită cu o lună în urmă. Singurul de care se mai auzise că jocă cu regularitate este debutantul Florin Andone, cu o serie de goluri marcate pentru echipa lui de club. Dar și Cordoba a retrogradat din Primera Division… Ce altceva pot realiza aceștia decât ceea ce au realizat? Vă rog să vedeți statistica meciului Irlanda de Nord – România pe www.uefa.com. Se arată clar că insularii au avut patru șuturi pe poartă, iar noi două. Diferența este că toate cele patru ale lor au fost periculoase – trebuie să îi pupăm mănușile lui Tătărușanu! – în timp ce ale noastre, cele două, au fost șuturi în brațele portarului. Și să ne mai amintim că ocaziile lor au venit din faze construite, pe când singura noastră mare situație, a lui Torje, după pauză, a fost un cadou de la un adversar. Un cadou care a rămas cu funda legată, fără a mai vedea ce se află în cutie… Or fi acestea cifre plicitisitoare, dar au o esență în ele…
Cum nu fac parte din categoria celor care cântă refrenul „de ce nu a jucat Cutărică, pentru că e mai bun decât Cutărescu”, nu spun cine ar fi trebuit să joace. Dar pot caracteriza jocul de sâmbătă drept unul fără o filozofie. Sau, dacă a existat una în cabine, la pregătirea meciului, ea nu a beneficiat de oamenii potriviți pentru a o transpune pe teren. Oamenii potriviți? Păi, de unde alții? Poate că ar mai fi, dar cine să le dea încredere că pot ajunge și ei sub tricolor când lotul pare bătut în cuie? Dar, se mai naște o întrebare: filozofia propusă inițial o fi fost cea potrivită?
„E un rezultat bun” zice iarăși Iordănescu, ca după fiecare meci fără înfrângere jucat de el în calitate de antrenor. Încep să îl înțeleg pe „tata Puiu”. Încep să îl înțeleg și de ce, la conferința de presă de după meciul cu Faeroe, de la Ploiești, aproape că ne ordona – cine este mai general ca el? – că echipa noastră a practicat un joc bun, deși ne trecuse glontele pe la ureche. Exact ca și acum, la Belfast. Da, cred că Iordănescu are dreptate. Am făcut jocuri bune față de posibilitățile noastre de exprimare. Când spun asta mă gândesc la tot lanțul activității fotbalistice din România începând de acum mulți ani în urmă și continuând, din nefericire, și în viitor. Părerile generalului Iordănescu sunt susținute și de ceea ce s-a întâmplat la Helsinki și în Faeroe. Bunăoară, până să primească gol, Grecia a avut patru mari ocazii pe care le-a ratat. Și a sfârșit prin a pierde meciul cu Faeroe. Noi putem fi mulțumiți că băieții danezului Olsen nu au îndrăznit mai mult la Ploiești…
Clasamentul grupei de calificare la „Europene” ne face cu ochiul, cu echipa noastră pe primul loc. Încă pe primul loc! Dar, privind și programul viitor al jocurilor, ușor se poate constata că două înfrângeri în „dubla” din septembrie Ungaria (la Budapesta) – Grecia (la București) ne trimit pe locul de baraj. Este un scenariu care trebuie luat în considerație având în vedere calitatea jocului prestat în ultimele partide ale echipei naționale. Și acolo putem rămâne, pentru că nici la Helsinki, nici în Faeroe nu ne va fi ușor. Cum nu a fost pentru cineva în aceste preliminarii!
*****
Cuprins de o anumită presimțire născută în urma jocului urmărit săptămâna trecută la Băltița am ajuns la Poenarii Burchii mânat de dorința de a mă convinge că nu m-am înșelat. Sau, dimpotrivă! Eram curios să văd pe viu deznodământul competiției din seria „Teritoriu” a Ligii C Prahova, al șaptelea eșalon competițional, cum numai la noi, în Prahova, și în Harghita mai găsești. Erau programate să se lupte pentru întâietate consătenele AS Poenarii Burchii și Petrolul Ologeni – aceasta din urmă redevenită lider chiar înainte de meciul zilei beneficiind de decizia Comisiei de Competiții și Disciplină locale, care i-a dat câștig de cauză la contestația depusă după meciul pierdut pe propriul teren în fața echipei Tineretul Balta Doamnei, o achipă fără pretenții majore.
În secunda a 40-a a meciului, când oaspeții au ratat de puțin deschiderea scorului în urma unui corner, am crezut că lucrurile se vor așeza rapid în matca lor și că presimțirea care nu îmi dădea pace încă de la Băltița nu îmi va fi spulberată. Aiurea! S-a continuat cu o luptă surdă dusă la mijlocul terenului, cu foarte rare apariții în fața celor două porți, unde ultima pasă a fost greșită, ori o preluarea a fost prea lungă, ori mingea a sărit rău, ori un ofsaid a fost sancționat, ori, dacă a fost, șutul s-a dus cu mult în afara cadrului porții. Mai bine de o jumătate de oră lucrurile s-au petrecut în acest fel. Până când Gheorghe, mijlocașul gazdelor, aflat pe stânga, i-a pasat lui Grigore, în centrul terenului, în fața careului mare. Pasa scurtă trimisă de Grigore către Pleșa s-a concretizat cu un șut respins de Savu. Urmărind faza, ajuns în careu, același Gheorghe a strecurat mingea în plasă pentru 1-0 (’39).
Intrată la puză în deficit, cu vești proaste dinspre Tăriceni, unde contracandidata AS Românești conducea cu două goluri, echipa de pe primul loc – Ologenii – începe să își pună întrebări, chiar dacă încă este lider, chiar dacă mai are de jucat o restanță cu o echipă considerată mai slabă. De fapt, conducerea ei a început să își pună întrebări. „Ce ne facem, domnule?”
Mai întâi facem schimbări. Au făcut și gazdele. Aici am analizat cu mai mare atenție. Nu vă gândiți la prostii! Când este de zis,am să le zic. Am fost interesat doar să văd dacă ideea în care se fac schimbările seamănă cu aceea din meciul de la Băltița. Au cam semănat, dar parțial. Și cine are curiozitatea poate verifica cu materialul pe care l-am publicat săptămâna trecută. Barbu a intrat fundaș stânga, Gavrilă a fost mutat pe dreapta, iar Cândescu a intrat vârf de atac.
Mitanul secund a început furtunos. Căpitanul oaspeților – caraghios nume „oaspeți” atunci când ești din sate megieșe ale aceleiași comune! – a ratat șutând în portarul gazdelor, care nu s-a ostenit prea mult să respingă cu piciorul în corner. Același căpitan al potențialei promovabile, Sava, a tras o lovitură liberă de la marginea careului hăt, departe! în porumbiște, după ce obținuse lovitura cu oarecare îngăduință, pentru că fault a fost și nu prea a fost. A fost mai mult cerșit. Iar duminica se mai dă câte ceva și la cei care cer… Ratarea mare a realizat-o Codreanu, care a trimis cu capul, fără să arunce vreo privire spre poartă, din minunată poziție, din careu, drept în brațele lui Dobre. Putea portarul să nu o prindă? Putea! Dar a prins-o! După o cursă pe partea stângă, finalizată cu un șut tras de Iacobescu și prins de Savu în doi timpi, Pleșa a mai făcut o cursă asemănătoare pe partea dreptă, dar centrarea înapoi a fost trimisă de Cândescu în înaltul cerului, aproape de cursa Ryanair care venea la aterizare la Otopeni. Nu trebuie să îl judecați pe Cândescu ca pe unul care dorește să doboare avioane, ci, pe unul căruia, pur și simplu, mingea i-a sărit rău înainte de șut. Ori, poate că a mai rămas vreun snop din iarba cosită cu o seară înainte de meci și l-a încurcat în execuție… Cine știe?
Cert este că, odată cu trecerea acestui avion, ale cărui însemne erau perfect vizibile pe coadă, s-a întâmplat o metamorfoză. Subit, unii oameni din echipa gazdelor au uitat cum se joacă fotbalul. Ori nu au mai putut. „Molima” s-a întins începând de la poarta dinspre câmp, aceea apărată de Dobre, mergând către poarta dinspre sat, a oaspeților. Altfel nu știu cum să explic apărarea moale pe care au executat¬o Moraru și Sandu în concordanță cu plecarea lui Dobre în colțul opus celui în care a șutat Sava pentru 1-1 (’66)!
Cu scor egal, oaspeților le-a mai venit inima spre locul ei obișnuit, coborând dinspre gât, acolo unde s-a aflat preț de minute bune, atâta timp cât au fost în dezavantaj pe tabela – vorba vine, tabelă – de scor. Situația era ca și lămurită. Gazdele, după ce le-au arătat oaspeților cine sunt ei – ca să știe unde au venit și cu cine joacă – s-au dovedit unele extraordinar de amabile, dar și sarcastice, în același timp. „Ia să vedem de ce sunteți în stare!” și-au zis în barbă. Și au văzut! Mă întrebați ce au văzut? Vă spun eu dacă nu știți! Au văzut o echipă cvasi-promovată în liga a șasea care are în componență jucători care nu sunt în stare să tragă un șut pe poartă! Și nu a fost o singură situație! Au fost atât de multe încât v-aș plictisi pe dumneavoastră, cititorii, dacă le-aș enumera,
S-a făcut, totuși, 1-2 la acțiunea lui Radu, una la care portarul gazdelor încă se mai gândea la ceea ce aflase în cursul convorbirii telefonice abia purtate(!) – mare realizare și telefonia asta mobilă, nu credeți? sir Alf Ramsey nu s-ar fi gândit la ea în 1966, când a luat titlul mondial! – altfel nu îmi explic de ce nu a avut niciun fel de reacție la șutul trimis pe poarta sa. Acest 1-2 începea să clarifice ecuația promovării, dar a clarificat-o și pentru cei de pe marginea terenului la fel de bine ca și pentru cei din teren.
Portarul gazdelor, Dobre, s-a dovedit mai tare ca vestitul Rică Răducanu în turneul de odinioară, din Congo Brazaville. Nu numai că a trimis degajarea scurt la adversar – asta a fost doar să le arate cât de fraieri sunt ei, cei care vor să îi perforeze poarta – dar a reușit ceea ce a reușit și „Tamango” în turneul congolez. A reluat, cu capul, cornerul bătut de adversari în propria bară transversală (’82)!!!. Încerc să îl înțeleg. Atâtea ocazii ale potențialilor promovabili ratate ca niște neaveniți în ale fotbalului, asta da ironie la adresa proaspăt beneficiarilor ai deciziei Comisiei de Competiții și Disciplină!… Aceea de la ultima contestație. Mai contează cine a făcut 1-3? Nu! Dar vă spun eu: căpitanul oaspeților, Sava, altfel preocupat mai mult de comentat, parlamentat, discutat și simulat infracțiuni suferite decât de fotbal. Nu mai vorbesc de ratările sale… Mai contează cum a făcut 1-3? Nicidecum! Contează că, după ce a clarificat situația scorului, la următoarea acțiune – una de 1-4 – a călcat pe minge. Nu interpretați greșit, cred că a fost doar un refuz de a nu umili echipa gazdă.
Eu, cel care a fost de față la această jumătate de meci și jumătate de spectacol demn de festivalul care se desfășoară anual la Monte Carlo – festivalul cu Circul, nu cu Drăgaica – nu îmi permit să fac cunoscute numele „actorilor” care s-au aflat pe terenul din Poenarii Burchii pentru că spectacolul oferit a fost unul neplăcut – deși prevăzut de subsemnatul – și care a oferit uneia dintre echipele comunei promovarea în liga imediat superioară. Nu știu dacă promovata poate progresa până la accederea în Champions League, dar știu că are o conducere mai bună decât echipa. Clar!
Și totuși, componența celor două echipe…
AS Poenarii Burchii: Doru Dobre – Ionuț Gavrilă, Alexandru Dosaru, Daniel Moraru, Marian Tuță (’46 Cristian Barbu) – Ionuț Baicu, Ion Gheorghe (’46 Adrian Sîrbulescu), Nicolae Moga (’67 Marin Preda), George Iacobescu – Viorel Grigore (’46 Ionuț Cândescu), Alexandru Pleșa (cpt.). Rezerve neutilizate: Gabriel Sandu, Daniel Costache, Nicolae Dumitru. Antrenori: Irinel Dinu, Eugen Iacob.
Petrolul Ologeni: Ionuț Savu – Ionuț Dragomir, Marian Radu, George Dinu, Constantin Ionică (’46 Nicolae Filip) – Constantin Dumitru (’46 Daniel Ion), Laurențiu Stan – Vasile Codeanu, Adrian Manea (’65 Iulian Stan), George Radu – Bogdan Sava (cpt.). Rezerve neutilizate: Alexandru Constantin – George Ion, Victor Andrei, Marius Nedelea. Antrenori: Nicolae Istrate, Gheorghe Voicu.
Arbitri: Laurențiu Piciu – Octavian Ciorescu, Laurențiu Baciu.
Observator AJF: Constantin Niță.
George Marin