Cine ne-a „botezat”? 1779 si 1816: Anii de gratie cand s-a folosit, in PREMIERA, de catre un sas, respectiv un grec, in lucrari stiintifice, numele ROMANIA!

Musai să ne cunoaștem rădăcinile, musai să ne cunoaștem istoria, cultura…

Martin Felmer (în maghiară Felmer Márton) (n. 1 octombrie 1720, Sibiu — d. 28 martie 1767, Sibiu) a fost un învățat german din Transilvania. 26 martie 1763 este ziua în care a fost ales preot la Cisnădie, după vrerea saşilor din zonă.

Se ştie că a studiat în perioada 1740 – 1743 teologie, matematică, fizică, filologie, drept și istorie la Halle. Din 1744 a fost profesor și mai apoi rector al Gimnaziului din Sibiu. Ales ulterior preot la Cisnădie, are timp să se ocupe de studii istorice. În 1766 a fost ales preot orășenesc la Sibiu unde a și decedat după mai bine de un an. A fost membru al societății Gesellschaft der freien Künste (Societatea pentru Arte Liberale) din Leipzig.

Marele om de cultură este apreciat mai ales pentru studiile sale privind istoria și etnografia Transilvaniei. Lucrările sale au fost tipărite, însă, postum.

Așa cum aflăm de la reputatul istoric Răzvan Pop, fost director al Direcției Județene de Cultură Sibiu, actualmente director al legendarei Biblioteci ASTRA, Felmer a devenit cunoscut mai cu seamă prin cartea Primat lineae historiae Transilvaniae, care a fost folosită multă vreme în Transilvania ca manual școlar. Abia în secolul XX s-a putut tipări o altă lucrare a lui Felmer, Abhandlung von dem Ursprung der Sächsischen Nation (Studiu privind originea națiunii săsești), care fusese dedicată societății pentru arte liberale ( Gesellschaft der freien Künste) din Leipzig, al cărei membru era.

Ceea ce a rămas ca un reper major în activitatea sa este anul 1779– când a apărut postum lucrarea lui Martin Felmer intitulată „Primae Linae Principatus Transylvaniae Historiam Antiqui Medii et Rocentiaris Aevi”Demn de precizat, în scrierea cu pricina, pentru prima dată într-o lucrare cu caracter științific, se dă teritoriului locuit de români numele de ROMÂNIA.

Grecul Daniel (Dimitrios) Philippidis (1755 – 1832), călugăr, erudit, istoric și om de litere, profesor la Academia Domnească din București, publică, la 1816, o lucrare științifică, în care apare termenul ”ROMÂNIA” (”Istoria României”, Leipzig, în neogreacă). Devine astfel, cel de-al doilea (în ordine cronologică) om de știință care folosește ca nume pentru tărâmul minunat legănat de splendoarea carpaților, de valurile Dunării și Mării Negre și mângâiat de aurul holdelor întinse și bogate, ROMÂNIA.

„O figură extrem de interesantă din Iașii începutului de secol XIX a fost aceea a grecului Daniil Philippidis. Născut în Grecia, cu numele de Dimitrios, el a trăit în mai multe spații, din Moldova până în Franța, trecând pe la Muntele Athos, fiind extrem de mobil pentru un călugăr. După intrarea în cinul monahal cu numele Daniil, în 1779, în Muntele Athos, documentele îl fixează ca student la Academia din București (1780-1781), apoi în Moldova, ca profesor la Academia Domnească din Iași, până în 1787, când pleacă la Viena pentru studii.

Curiozitatea lui intelectuală se manifesta pe domenii extrem de variate. Astfel că, în 1790, el se afla la Paris pentru a studia matematica, fizica, astronomia și geografia. În această perioadă, la 1791, a scris împreună cu Gregorias Konstandas, Neoterike Geografia (Geografia modernă), într-o limbă contemporană lor, limba populară vorboită de toți, neogreaca. A fost prima oară când neogreaca era folosită la scrierea unei lucrări științifice, motiv pentru care grecii subliniază contribuția pe care acest căturar iluminist a avut-o la modelarea limbii grecești moderne. De la Paris, s-a întors în locurile natalle și apoii a stat o vreme și la Constantinopol pentru a activa ca profesor. Un incendiu i-a distrus cărțile, instrumentele care constituiau micul lui laborator de fizică, manuscrisele unor lucrări, iar o epidemie care bântuia orașul i-a pus viața în pericol”, consemnează iasimulticultural.ro.

foto: Facebook