Celebrul Concert pentru vioara si orchestra (op. 35)  a lui Ceaikovski, in deschiderea stagiunii aniversare a filarmmonicii ploiestene

Joi, 22 septembrie, la orele 19:00, în Sala „Ion Baciu”, Filarmonica Paul Constantinescu – Ploiești marchează deschiderea Stagiunii Aniversare printr-un concert de excepție.

 Poftiți să vă bucurați de feeria muzicii, potiți să respirați… cultură și… să-i urați, AȘA CUM MERITĂ, „LA MULȚI ANI” Filarmonicii ploieștene.

În inaugurarea Integralei operei simfonice și concertante a giganticului romantic Piotr Ilici Ceaikovski — firul roșu al noii stagiuni —, violonistul Gabriel Croitoru va deschide programul cu celebrul Concert pentru vioară și orchestră (op. 35) al marelui compozitor rus. În fruntea Orchestrei Simfonice din Ploiești îl regăsim pe îndrăgitul Maestrul Radu Postăvaru, care în a doua parte a serii va conduce de la pupitrul dirijoral Simfonia I în sol minor (op. 13).

De-a lungul vieții sale, Ceaikovsky (1840-1893) a scris șase simfonii pe o perioadă cuprinsă între 1866-1893, la care se poate adăuga Manfred — un poem simfonic gigantic în patru mișcări ce urmează parțial structura simfoniei. Cultivând formele moștenite de la școala Vieneză a secolului al XVIII-lea și aliniindu-se compoziției romantice europene contemporane, Ceaikovsky își hrănește simultan inspirația din adâncurile folclorului rus; realizează astfel o sinteză originală între cuceririle muzicii occidentale și filonul melosului național, de o adâncă sensibilitate. Precum scrie muzicologul André Lischké în biografia dedicată compozitorului: „Contextul real al esteticii lui Ceaikovski este (…) nu Rusia Evului Mediu, a Moscovei sau a Vechilor Credincioși. Este Rusia așa cum apare după reformele lui Petru cel Mare, construită pe structurile sociale ale Occidentului, dar care, după ce și-a ascuns o vreme propriile origini, și-a reechilibrat pozițiile și a găsit cu trecutul și pământul său legături care nu sunt doar emoționale, ci și verificate intelectual”.

Văzute în ansamblul lor, simfoniile se pot grupa în două trilogii. Primele trei, variate ca atmosferă și inspirație,sunt încă lucrări situate în zona experimentului, a cristalizării unui stil pe de-a întregul personal, dar pline de fantezie și invenție debordantă. Începând cu a patra, Ceaikovski cade sub povara maladiilor obsesive ce i-au marcat întreg restul vieții: greutatea destinului îl copleșește, angoasa metafizică îl macină. Simfoniile lui devin din ce în ce mai puțin exerciții formale, și din ce în ce mai mult autentice confesiuni, dintre care ultima se va constitui într-un veritabil testament.

Sub semnul creației lui Piotr Ilici Ceaikovski, concertul de deschidere din 22 septembrie ne oferă în prima parte a sa acest apogeu al virtuozității expresive, care este Concertul pentru vioară și orchestră, interpretat aici de renumitul Gabriel Croitoru. Compus în primăvara anului 1878, cu premieră la Viena în 4 decembrie 1881, alături de violonistul Adolph Brodsky și Filarmonica din Viena sub conducerea lui Hans Richter, Concertul pentru vioară poate fi considerat una dintre cele mai dificile și cuceritoare opere din repertoriul lui Ceaikovsky. Lucrarea, perfect încadrată în contextul romantismului prin lirismul său pasional, contrastele expresive de ritm și tempo și cerințele sale tehnice superioare, a devenit rapid calul de bătaie al tuturor marilor violoniști din lume — acum și pe scena „Ion Baciu”.

În partea a doua, Orchestra ploieșteană va interpreta prima Simfonie scrisă de Ceaikovsky în intervalul 1866-1868, și revizuită în 1874. Supranumită Winter Daydreams — reverie de iarnă — această lucrare de tinerețe de o profundă atmosferă poetică, personală și tandră, se naște ca urmare a imboldului primit de la pianistul și dirijorul Nikolai Rubinstein, care a dirijat-o în premieră în 1868 la Moscova. Deși realizarea acestui prim mare proiect a fost aspru criticat de către foștii săi profesori, Ceaikovsky a păstrat o afecțiune specială pentru prima sa Simfonie, considerând-o întotdeauna „un păcat al dulcii mele tinereți”. Melodiile fermecătoare și orchestrația vie divulgă prea puțin din truda compozitorului, iar sunetul ceaikovskyan inconfundabil se regăsește deja în fiecare frază.

Unul dintre cei mai valoroși violoniști români, maestrul Gabriel Croitoru este deținător al dreptului de a cânta pe celebra vioară de patrimoniu universal Guarneri, ce a aparținut lui George Enescu. Violonistul a absolvit Liceul de Muzică din București la clasa profesorului Mihai Constantinescu și Conservatorul de Muzică din București la clasa profesorului Modest Iftinchi, studiind în particular și cu profesorul Ștefan Gheorghiu. A susținut numeroase recitaluri în Franța, Spania, Germania, China, Bulgaria, Statele Unite ale Americii, fosta URSS, Ungaria și România. Este solist concertist al Orchestrelor și Corurilor Radio, solist concertist al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești și membru (vioara I) al Cvartetului de Stat Transilvan al Filarmonicii din Cluj-Napoca. De asemenea desfășoară și o activitate didactică, fiind profesor la Universitatea de Muzică din București. În anul 2006 a obținut titlul de doctor în muzică pe tema: „Pablo Sarasate – Virtuozitate interpretativă și fantezie componistică”, avându-l ca îndrumător pe profesorul Octavian Lazăr Cosma. Este laureat al unor concursuri naționale și internaționale iar discografia sa cuprinde numeroase CD-uri, între care Integrala lucrărilor pentru vioară și orchestră de Pablo Sarasate, o premieră mondială.

foto: ziare.com