Cel mai frumos Martisor e chipul dragostei… Purtati-l in inima!

Martie răsare-n zori, cu muguri de… Mărțișor!

Vă fie azi și fiece zi de-acum încolo Primăvară, cu rod sădit în  credință, bunătate, speranță, zâmbet…

Cel mai frumos Mărțișor e chipul dragostei…

Cel mai… rotund Mărțișor… e sufletul.

Azi vă oferim, din adâncul inimii, în chip de Mărțișor, un buchet de gânduri alese, asortate minunatelor noastre tradiții!

Sădiți-vă ghiocei în inimi, să vă fie soli ai dragostei, ai purității!

*** Și… nu uitați puneți la inimă TRADIȚIA…

La început, Mărţişorul era reprezentat de un șnur alb-roşu, de care se lega un bănuţ de argint sau, cine îşi permitea, de aur, astfel fiind indicat şi statutul social al purtătorului.

Exista şi o perioadă anume în care era purtat, iar la mărţişor nu renunţai oricum. În funcţie de zona etnografică, spune etnograful Claudia Balaş, mărţişorul era scos la una dintre sărbătorile: Mucenici, Florii, Sfântul Gheorghe, Paşti, Armindeni etc.  Pentru cei care nu cunoşteau exact această dată exista un alt reper – atunci când înfloreau arbuştii, fiind agăţat de ramurile înverzite ale unui măceş, porumbar, trandafir. „Mărţişorul nu se „lepăda” oricum, deoarece acolo, închisă în mărţişor, se afla o parte din norocul celui care l-a purtat“, ne spun etnologii.

Cu bănuţul mărţişorului fetele îşi cumpărau caş, să fie albe asemenea acestuia, sau pâine.

Foto: Facebook, ziare.com