O… LECȚIE! Și chiar n-ar strica să luăm aminte și noi, românii!
În școlile japoneze, elevii participă zilnic la activități de curățenie, o practică care îi învață respectul, responsabilitatea și egalitatea. Prin curățarea sălilor de clasă și a facilităților școlare, elevii învață să aibă grijă de mediul înconjurător și dezvoltă un sentiment de proprietate și mândrie. Această practică promovează o cultură a respectului reciproc și a cooperării, deoarece elevii lucrează împreună pentru a menține un spațiu curat și ordonat.
„Osouji” insuflă, de asemenea, un simț al responsabilității, deoarece elevii înțeleg importanța contribuției la comunitate și a respectării spațiilor comune. Această abordare practică a învățării deprinderilor de viață ajută la formarea caracterului, deoarece elevii învață să lucreze împreună, să își asume responsabilități și să respecte spațiul comun, promovând un puternic sentiment de egalitate: simplu și frumos: fiecare elev, indiferent de mediul din care provine, participă în mod egal la sarcinile de curățenie.
La noi, de prea multe ori, primează „fițele”, mofturile, copii și adolescenții aduși și luați de la „gura școlii” cu bolizi de lux, să vadă lumea „cine sunt ei”, dar dacă-i întrebi unde a domnit Mircea cel Bătrân, cine a scris „Moromeții” sau câte note are o gamă se uită așa cum zice românul neaoș, „ca mâța-n calendar”…
Bine, Japonia are… împărat, are un sistem de educație cu rezultate remarcabile, cu noțiunea de abandon școlar aproape inexistentă și e, poate, cea ami admirată țară din lume, pe bună dreptate…
foto: Facebook
