La marginea râului
La apa İordanului
Vedem lucruri minunate
De toți Sfinții lăudate,
O Minune!
AZI- Ziua când sufletul învinge orice urmă de tristeţe, când tot ce a fost greu ţi se pare uşor. Boboteaza- ziua când se sfinţesc apele…
Vă dorim ca Botezul Domnului să vă aducă în viaţă, pace şi linişte, iubire şi sănătate, lumină şi bucurii, credinţă şi speranţă, înţelegere şi armonie!
Boboteaza sau Epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului.
* „Zăori, Zăori dragi surori / Ia’ porniți cu revărsatu’”
Creștinii ortodocși prăznuiesc astăzi Botezul Domnului sau Boboteaza, care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. În credința populară se credea că acum are loc, prin intermediul apei, purificarea generală, alungarea tuturor forțelor malefice, fiind momentul când dispăreau, temporar, de pe fața pământului, diavolii și strigoii, care uneori erau asociați cu asprimea viscolului. Boboteaza reprezenta pragul de trecere în noul sezon al Lupului, care-și făcea simțită prezența în timpul Filipilor de iarnă.
* Ajunul Bobotezei
Ajunul Bobotezei este prima mare sărbătoare a noului an. În calendarul popular, ziua de ajun era chiar mai importantă decât sărbătoarea în sine, datorită multitudinii de practici ritualice. Pe vremuri, în ajunul Bobotezei se purificau vitele și oamenii, se desfășurau practici de stimulare a roadelor de tot felul de peste an (colindul cu Kiraleisa) sau în vederea bunăstării, a sănătății și a rodniciei din acel an.
Vecinătatea unei mari sărbători creștine a făcut ca unele din actele ce o anunță (Botezul preotului) să capete o conotație magică puternică (de aici valențele faste ale agheasmei, ale fuiorului „de la crucea popei“ ș.a.). Un obicei specific ajunurilor, deschiderea cerului (și implicit aflarea ursitei), a fost pus și el sub patronajul divinității creștine („se deschide cerul și îngerul păzitor îi spune celui de însurat încotro va fi norocul“).
Biblia îl menționează pe Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, considerat de creștini ca înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care ar fi propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Îmbrăcămintea pustnicului Ioan era foarte simplă, făcută din blană de cămilă, el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni-l pe Botezător cu părul și barba lungi. Considerându-l proroc, locuitorii din Ierusalim și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele și mai ales pentru a fi botezați de el în râul Iordan.
Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și spovedească păcatele și să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar „cel ce va veni după el” (în tradiția creștină: Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Despre „cel ce va veni după el”, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.
Evanghelia relatează că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spăla păcatul lumii”. Conform acestei relatări, ieșind din apa Iordanului, Iisus ar fi spus „cerurile s-au deschis și duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel și venind peste el. Și glas din ceruri zicând : acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” (Matei, 3: 16-17).
…Şi pogorându-Se Duhul Sfânt, ca un porumbel, peste Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). Acesta era glasul Tatălui din cer, care întregea descoperirea Preasfintei Treimi. Astfel, sărbătoarea se numeşte pe drept şi Epifanie sau Teofanie, adică Arătare, pentru că, pe de o parte, Iisus Hristos Se arată lumii, fiind mărturisit de Prorocul şi Botezătorul Ioan, iar pe de altă parte Se arată lumii pentru întâia dată în chip limpede taina Sfintei Treimi, cunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi calea mântuirii, aşa cum ne arată şi Troparul sărbătorii:
În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, slavă Ţie.
***“Ca orice sărbătoare mare, Boboteaza începe din ajun. În ajun oamenii postesc. Sacrificiul postului le aduce bogăţie. În anumite locuri, înainte să mănânce, femeile adună cenuşa din vatră; o vor risipi primăvara pe câmp, zicând: “Cum n-am mâncat eu în dimineaţa ajunului de Bobotează, aşa să nu-mi mănânce lighioanele roadele”. Sub faţa de masă pun sare şi mei, tărâţe şi fân. Preotul trece cu agheasmă din casă în casă. Hainele bune sunt întinse prin casă să le stropească preotul cu apă sfinţită; în felul acesta sunt ferite de molii. Copiii nu sunt bătuţi ca să nu facă bube peste an. Femeia nu se ceartă cu bărbatul. Ca să nu se înmulţească purecii, nu se cerne făină. Oamenii încearcă să-şi afle viitorul. Iar se deschid cerurile. Se spune că în noaptea de Bobotează plesnesc de ger ouăle de corb şi puii de corb îşi deschid aripile, încercând să zboare. În ziua de Bobotează se sfinţesc apele. Se face agheasmă mare undeva, lângă o apă. Oameni iau agheasmă, îşi stropesc gospodăria şi păstrează ce-a mai rămas. Se zice că atunci când preotul aruncă în apă crucea dracii ies din apă şi o iau la fugă pe câmp. Nu-i văd decât lupii, care se iau după ei, le rup pântecele şi le varsă maţele. Sunt buni la câte ceva şi lupii… În Bucovina, când preotul trece pe la casele oamenilor de Bobotează, femeile leagă la crucea purtată de el fire de in şi de cânepă. Din aceste fire Maica Domnului va face o plasă pe care o va trece de trei ori prin Iad, salvând sufletele care se vor agăţa de ea. Sufletele rămase în Iad vor fi mâncate de draci. Apoi, dracii se vor mânca între ei până rămâne numai unul, Scaraoţchi. Legat de un stâlp în mijlocul Iadului, el va muri de foame. Aşa se va curăţi lumea de tot ce e necurat şi vor rămâne numai drepţii cu Dumnezeu şi cu îngerii” (Irina Nicolau – „Ghidul sărbătorilor româneşti”).
Boboteaza este, așadar, una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creștini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”. Excepție a făcut anul 2018 care a adus temperaturi extrem de ridicate pentru această perioadă din an, la București înregistrându-se chiar și 17 grade Celsius, un record istoric de temperatură pentru ziua de 6 ianuarie.
Bucurați-vă și cinstiți această dalbă sărbătoare! Deschideți ferestrele sufletului și botezați-vă cu lumină, cu înțeleaptă credință și cu dragoste. Căutați și… regăsiți înlăuntrul vostru glasul Duhului Sfânt, al iubirii și… al respectului față de tradiții!
