Care este adevarata diferenta intre onoare si …

… și ce? Și dezonoare? Și rușine? Sunt simple antonime ale limbii române? Sunt mai mult decât atât. Transpuse în ceea ce s-a putut vedea marți la prânz pe parchetul sălii Olimpia pomenitele antonime se rezumă la românescul bun simț, cu toată discuția largă ce se poate ivi pe marginea definiției acestui concept care nu înseamnă altceva decât simplul respect față de cel de lângă tine, dar, mai ales, față de tine însuți.

Firul poveștii? Se derulează simplu. La fel de simplu îl derulăm și aici. Anul trecut, Cezar Stoichiciu a fost uns director interimar într-un post care crease procese și demisii, cel de la Clubul Sportiv MUNICIPAL. Am subliniat acel cuvânt tocmai ca să nu se uite că este clubul orașului, al nostru, al tuturor ploieștenilor, adică a celor care aleg pe cei care fac parte din Consiliul local, forul desemnat să conducă viața cetății. Tot ce se știe despre Cezar Stoichiciu este că s-a dovedit un sportiv de foarte mare valoare în mânuirea hârtiilor, dar, mai ales, s-a dovedit a fi de mare valoare pentru partidul din care face parte, indiferent cum s-ar numi acela. Aproape de Crăciunul anului trecut, CSM a primit cadou, spre administrare, stadionul Ilie Oană, care fusese al SGU. Adică a fost mutat de la o entitate a primăriei la alta. Cu ce scop s-a făcut această mutare? Pentru a nu se mai plăti anumite taxe la stat, a fost justificarea Consiliului local. Cu alte cuvinte, Consiliul local fentează statul? Vax albina! Cine poate crede? Trebuie citit printre rânduri. S-a scris destul în presa locală despre acest subiect. Primăvara anului curent a adus obligativitatea sportivilor și angajaților CSM Ploiești să își deschidă PFA-uri pentru a putea fi plătiți. Unii îl incriminează tocmai pe Stoichiciu pentru aceste PFA-uri care ciupesc din sumele pe care trebuie să le primească sportivul în raport cu sumele convenite inițial printr-un contract legal încheiat și considerat valid. Personal, nu cred că onoratul director este părintele acestei idei, mai ales dacă am judeca după episodul telefonului de consultare dat primarului, dacă are voie sau nu să permită celor de la Petrolul 52 accesul în sala de conferințe a stadionului pe care îl are în administrare, după ce, cu două zile mai devreme, ținuse oameni de aproape 80 de ani în plin soare de iulie, la umbra bustului lui Ilie Oană. În timp, s-a dovedit că nu este bine să ai idei în postul acela. Ulterior s-a descoperit că nu este legal să se mai facă plăți pe PFA-uri. După două luni de neplată a salariilor pe motiv de ilegalitate în problema PFA-urilor, CSM-ul cere wild card pentru participarea echipei feminine de handbal, nestemata coroanei, în Cupa EHF. Adică era de scos nasul în Europa! Ce-are a face că noi suntem în izmene rupte? EHF – adică UEFA al handbalului european – acceptă. Bine, parafrazând vorba unui șmecher al fotbalului, s-a cerut liniște pentru a se putea face pregătirile pentru Cupa EHF.

La cinci luni de neplată – ca să nu mai lungim vorba – multe jucătoare au început să se pregătească, dar la alte echipe. Cele rămase au fost sfătuite să fie răbdătoare. Sunt bani, dar căpcăuna din Casa albă nu vrea să semneze. O căpcăună dată afară din serviciu și reprimită în urma unui proces. Asta înseamnă că a atunci avut dreptate și că s-ar putea să știe bine legile, adică să nu fie chiar atât de căpcăună. Spun s-ar putea pentru că nu o cunosc pe respectiva doamnă, habar nu aveam de existența sa dacă nu ar fi izbucnit povestea, așa că nu pot fi acuzat de parti-pris. Cert este că situația actuală este acceptată de către decidenții aleși de poporul cetății. Pentru că onoratul Consiliu local nu poate sau nu dorește o rezolvare a situației (test fulger: numiți trei localități din țară, altele decât cele din jurul Bucureștiului, în care finanțarea sportului din bani publici este legală!) s-a ajuns la stoparea finanțării. Quidprodest? Rugăminți au venit de la Federație (luăm treijdămii de euro amendă, ba chiar cinzejdămii și suspendare!), rugăminți au venit de la mai știu eu cine, din toate părțile… S-a găsit cineva – bravo lui! – de a dat bani de avion până colea, în Feroe, cale de-o bătaie de aripă.

Opt fete (Tatalovic, Dumitru, Dinu, Balaban, Mitrescu, Chiricuță, Carmen Gheorghe și Dmitrovic) și antrenorii Hrupec și Daniel Gheorghe au înfruntat 24 de ore de călătorie la dus, cu conserve în traistă, ca în apusele vremuri bune când sportivii aveau o diurnă de doi dolari de zi, au câștigat meciul cu localnicele amatoare scoase din producție, cum spuneam odinioară, de la banda de scos mațele din pește – meserie absolut onorabilă în zonă, pe cuvântul meu! – au petrecut alte 19 ore la întoarcere cu propriile mațe întoarse pe dos din cauza turbulențelor din zonă întâmpinate în timpul zborului, s-au odihnit preț de o zi și s-au prezentat cu noaptea în cap – asta înseamnă ora 12:00 pentru prima ligă de handbal! – la jocul de campionat, cu elevele balaurului Tadici.

Acțiunea Feroe intră, indubitabil, la categoria onoare și bun simț și merită toate aprecierile favorabile din partea noastră. Spre deosebire de acțiunea celor care împiedică, sau mențin activitatea clubului la cote de avarie – nu vă așteptați să revedeți Titanicul pentru că nu ar fi eficient deloc pentru decidenți! – și care intră în categoria opusă.

Celor din expediția Feroe (cu excepția numită Carmen Gheorghe) li s-au alăturat Bozovic, Shutska, precum și junele Anisa Șerban, Bianca Marin și Izabela Dragnea.

Conform cutumei din campionatul trecut, în partida contra ardelencelor, Hrupec a folosit foarte puțin tinerele jucătoare (abia dacă știam anul trecut cum arată Gavrilă, Carașol sau Boștină), doar Mitrescu asigurând extrema stângă în apărare pe timpul cât Balaban a fost nevoită să stea pe tușă ca urmare a loviturilor primite de la adversare, dar fiind prezentă și în câteva atacuri. Sporadic a apărut și Dragnea și am apreciat că nu s-a pierdut cu firea la golul marcat din poziție de extremă dreapta după o combinație clară a echipei ploieștene. La a doua situație, însă… De bun simț a fost că fata a fost încurajată după ratare.

Am tot amânat lucrurile neplăcute, din categoria celor lipsite de bun simț, dar nu se poate amâna la infinit. O mare bilă neagră o punem în dreptul – cui altcuiva? – lui Gheorghe Tadici. Vulcanic, l-ar caracteriza mulți. Da, putem spune și așa, dacă vorbele ce îi ies pe gură pot fi asemuite cu lava unui vulcan. Vorbele lui frig deseori tocmai bunul simț. Și fetele lui tac și înghit! Dar măcar ele sunt plătite… Au tăcut și au înghițit și maeștrii vrăjitori ai fluierului, care au scăpat câte un pași, câte un fault, câte o forțare comise de ardelence. În schimb, împotriva Ploieștiului s-a fluierat corect. Nu împotrivă, nu tendențios, ci pur și simplu corect. Adică nu s-a iertat nimic!

Nu din cauza lui Tadici sau a arbitrilor a pierdut meciul CSM-ul. Cu acest efectiv redus al celor experimentate, prezent pe teren pe aproape întreaga durată a partidei, echipa ploieșteană a arătat momente de handbal adevărat, cu scheme lucrate care au lăsat om liber pe aruncare, scheme incluzând și o aeriană atunci când scorul îi era defavorabil. Probă de curaj, sau de artă pentru artă. Mulțumită și prestației meritorii a portărițeiTatalovic, CSM-ul a ținut în șah o jumătate de meci o echipă zălăuană venită cam cu nasul pe sus, dar fără argumente prea solide (doar pătrunderile individuale au impresionat la început de meci, până s-a găsit soluția prin care au fost stopate, altfel Zalăul fiind o echipă fără joc pe extreme), ceea ce l-a făcut pe Tadici să își iasă din minți și să își verse năduful, real ori teatral, pe fetele pe care le pregătește, pe arbitrii partidei și puțin pe observatorul delegat de federație. Mai calm după pauză, văzând avantajul de cinci goluri, Tadici s-a mai potolit, dar a trecut la arborarea unui obraz verde-pământiu în ultimele 30 de secunde ale partidei când victoria pe care o socotea drept sigură și lejer de obținut la plecarea din Zalău s-a dovedit a fi consfințită doar de tragerea de timp ocrotită de cuplul de fluierași doinași vrânceni care s-au prevalat de faptul că erau copii în spielhosen la vremea când Corina Chiriac ne îndemna melodios Opriți timpul! Și nu ascultau ei toate prostiile de cântece ale oamenilor mari. Se pare că acum ascultă vorbele…

CSM Ploiești – H. C. Zalău 25-26 (11-11)

CSM: DragicaTatalovic – IrynaBurtea-Shutska (3 goluri), Marina Dmitrovic (6, 2 din „7 metri”), Daciana Balaban-Curtean (2), Ionela Dinu (1), IvanaBozovic (5), Andreea Chiricuţă (7, 4 din „7 metri”). Au mai jucat: Alina Dumitru – Izabela Mitrescu, Izabela Dragnea (1 gol). Rezerve neutilizate: Anisa Șerban, Bianca Marin. Antrenori: NevenHrupec, Daniel Gheorghe, Iulian Emancipatu.

Zalău: Paula Vişan – Ruxandra Trif (1 gol), Larisa Tămaş (6), Ana Drăguţ (4), Teodora Bloj, Roxana Rob (6, 3 din „7 metri”), Maria Panici (5). Au mai jucat: Ana Ciolan, Raluca Crap (3 goluri), Sabinne Klimek, Cristiana Nica (1), Claudia Constantinescu. Antrenor: Gheorghe Tadici.

Arbitri: Marian Drăghici şi Victor Drăguţ (ambii din Vrancea).
Observator FRH: Vlad Ionescu (Bucureşti).

George Marin