Prin Marea Unire de la 1918, înaintaşii noştri ne-au învăţat lecţia credinţei, perseverenţei, dragostei şi speranţei. Ne-au învăţat ca atunci când avem un crez să nu renunţăm niciodată.
Educaţi din pruncie să-şi iubească ţara şi să o apere cu preţul vieţii, românii nu s-au dat niciodată înapoi de la sacrificiile pe care le-a presupus împlinirea celor mai nobile scopuri. Numai astfel ne putem explica lupta acerbă şi atingerea uriaşei victorii de la 1 decembrie, dată amprentată puternic în conştiinţa naţională.
Purtând în suflet amintirea acestui moment glorios, suntem datori să nu renunţăm niciodată la nimic din ceea ce este profund românesc.
Dar… om mai ști azi, om mai ține în conștiință trăirea profundă a Zilei Naționale, dincolo de așteptarea hâltoacelor de fasole cu cârnați, la care s-or face cozi de sute, mii de oameni?! Om mai știi a pune înlăuntrul inimii tricolorul și-un gând adânc pentru neam și țară?! Om mai avea puterea să ne-nseninăm, nu să strâmbăm din nas, atunci când auzim pe careva cerând la magazin „pită”, nu pâine?! Ne-om mai îndemna mai apoi copiii să mai colinde, fără a se rușina?! Ne-om mai lua copiii duminică dimineață să-i ducem la Muzeu, nu la mall, nu la fast food?!
