Ziua Internațională a Cafelei este o ocazie folosită pentru a promova și a sărbători cafeaua ca băutură, cu evenimente care au loc acum în locuri din întreaga lume. Prima dată oficială a fost 1 octombrie 2015, așa cum s-a convenit atunci de către Organizația Internațională a Cafelei și a fost lansată la Milano.
Ziua Internațională a Cafelei. În fiecare an, pe 29 septembrie, americanii sărbătoresc această zi in semn de dragoste pentru cafea. De altfel, în fiecare țară, cafeaua este sărbătorită de toți iubitorii acestei licori.
Austria și Japonia sărbătoresc aromatele boabe maronii pe 1 octombrie, Costa Rica pe 12 septembrie, Brazilia sărbătorește pe 24 mai, iar pe 29 septembrie este ziua Cafelei în Statele Unite ale Americii, Canada, Malaiesia, Ethiopia și Anglia.
Așadar, poftiți la o cafea! E o licoare ce… „scrie” istorie de secole, un liant al legăturilor umane, al prieteniilor și chiar al întâlnirilor de afaceri care, practice nu se mai concept fără acest… „ingredient” de… bază. La o cafeaîncepe o romanță, o poveste de dragoste, inspirația unei poezii sau a vreunei melodii sortită să devină celebră… CAFEAUA, cum s-ar spune, ne-a devenit parte din viață, „parteneră de… afaceri”, confidentă, „soră de cruce” (sigur, fără a fi consumată în exces!) este unul dintre cele mai vândute și apreciate produse din industria alimentară și pare că… viața fără ea… nu are savoare.
Savurosul stimulent are o istorie la fel de bogatã ca gustul care l-a consacrat. Triburile autohtone din Africa mãcinau boabele nedecorticate şi amestecau pasta cu grãsime animalã pânã ce obţineau nişte bile pe care le consumau rãzboinicii. Efectul stimulator al cafelei a fost asociat de multe ori cu un anumit extaz religios, practicat de vraci şi preoţi.
O legendã de pe la 1400 ne relateazã cum un pãstor pe nume Khaldi a remarcat vioiciunea caprelor din turma sa dupã ce acestea au consumat fructele roşii dintr-un tufiş salbatic. El însuşi gustã fructul şi se simte revigorat. Nişte cãlugãri, vãzându-l dansând cu caprele, fierb misticele boabe pentru a-i ajuta sã stea treji noaptea pentru ceremonii. O altã poveste ne spune cã un derviş a fost exilat în deşert. Pe când mergea farã ţel, o voce îi şopteşte sã consume fructul, pe care încearcã în zadar sã-l înmoaie în apã. Bând pur şi simplu lichidul, crede cã este un semn de la Allah cã a supravieţuit şi recomandã tuturor reţeta.
Provincia Zemen din peninsula Arabia este vreme îndelungatã singura sursã de cafea, care se cultivã din secolul al XV-lea. Prima referinţã la cafea însã, dincolo de legende, o avem din secolul al IX-lea. Boabele care ieşeau din portul yemenit Mocha erau pãzite cu mare atenţie şi nicio plantã fertilã nu avea voia sã iasa din ţarã. Totuşi, pelerinii musulmani aduc arboir de cafea în ţãrile lor, fiind în curând instalate plantaţii şi în India. Cafeaua este la început privitã drept aliment şi nu bãuturã, iar în Orient toate pãturile sociale au acces la ea. Ca bãuturã caldã este preparatã din secolul al X-lea. Renumitul tãmãduitor Avicenna administra cafeaua în chip de medicament. Din cafea etiopienii produceau chiar un fel de vin, prin fermentarea în apã a boabelor uscate. Originea cafelei se pare de altfel cã ar fi o zonã a Etiopiei numitã Kaffa, de unde se rãspândeşte în Arabia, Yemen şi Egipt. Un motiv ar fi similitudinile fonetice, dar o altã teorie sugereaza cã ar fi vorba despre originea cuvântului în arabescul ”quahwek”, care înseamnã chiar ”stimulent”.
Asa cum sustin autorii unui documentar publicat de historia.ro, in Europa cafeaua ajunge prin portul Veneţia, nodul comercial cu negustorii arabi. Popularitatea şi-o câştigã în momentul în care este oferitã ca alternativã la bãuturile reci. Mulţi europeni deprind acest obicei în timpul cãlãtoriilor. În secolul al XVII-lea, când olandezii dominã comerţul naval, se introduce cultivarea la scarã largã în Indonezia, Java, Sumatra, Sulawesi şi Bali. Odatã ce francezii aduc o plantã de cafea în Martinica, cafeaua ajunge şi în America Latinã. Motivul pentru care Brazilia este astãzi cea mai mare producãtoare de cafea este o boalã care s-a rãspândit în culturile asiatice în secolul al XIX-lea, care le-a compromis. Cât despre Africa, plantatorii britanici reintroduc cultivarea sa aici, dupã primul rãzboi mondial
În 1453 cafeaua este adusã la Constantinopol unde este deschisã prima cafenea din lume. Totodatã legea turceascã permite femeii sã divorţeze dacã soţul sãu nu îi aduce zilnic raţia de cafea. Un episod interesant se consumã în 1511, când Khair Beg, un guvernator corupt din Mecca, vrea sã interzicã butura pe motiv cã poporul i se împotriveşte din cauza ei. Sultanul însã, care considerã bãutura sacrã, ordonã uciderea guvernatorului. Cafeaua, declaratã bãuturã permisã creştinilor de ctre Papa Clementin al VIII-lea, este adoptatã de Europa în momentul în care se deschide prima cafenea la Veneţia, în 1645, urmatã de una în Paris, în 1672. La 1700 existã chiar 2000 de cafenele în Londra. Interesant este şi faptul cã în Brazilia industria cafelei debuteazã cu legãtura extraconjugala dintre colonelul brazilian Francisco de Melo Palheta şi soţia guvernatorului francez din Guyana, care îi trimite amantului un buchet de flori în care ascunde nişte lãstari de arbore de cafea. Bãutura care prilejuieşte numeroase întâlniri şi ipostaze de socializare primeşte chiar o odã din partea lui Johann Sebastian Bach, în 1732.
„Consumul de cafea crește, dar producția este stabilă, într-adevăr este condiționată de încălzirea globală, deci ar putea scădea. Coffea arabica și Coffea canephora, cunoscute sub numele de robusta, reprezintă astăzi 95% din oferta globală de cafea, dar există 120 de specii diferite care sunt studiate pentru a optimiza cultivarea și, în consecință, producția și în termeni de durabilitate. O lume întreagă este păzită în fiecare cereală: un lanț de aprovizionare foarte lung, adesea puțin cunoscut, viețile a milioane de familii și 9 luni bune de așteptare pentru a obține coacerea corectă.. O mulțime de muncă care este rezumată în prepararea unei căni în aproximativ 30 de secunde de către barist și încă câteva dacă este pregătită acasă „, explică Moreno Faina, directorul Universității de Cafea illy, pentru presa internațională.
***Cafeaua în lume
Un studiu efectuat la nivelul anului 2020 arăta că un român consumă anual, 2,3 kilograme de cafea: Practic, cifra plasa România pe locul 49 într-un clasament mondial al consumului de cafea și pe locul 24 din cele 27 de țări din Uniunea Europeană (studiu realizat de World Research Institute).
Cultura modernă a cafelei îşi are originea în Europa de Vest, în secolul al XVIII-lea. Răspândită astăzi pe tot globul, este preparată şi consumată diferit de la o ţară la alta.
În Turcia, cafeaua se consumă tare, neagră şi dulce, preparată la nisip, o infuzie fină, fără urmă de zaţ.
Apa rece în care a fost adăugată cafea este încălzită la foc mic, apoi dată în clocot de câteva ori. După ce s-a “odihnit” puţin, se adaugă peste zahărul din ceşti.
În Grecia, procedeul este asemănător, cu diferenţa că zahărul cubic este înmuiat în alcool, căruia i se dă foc.
Austria, plină de cafenele elegante şi rafinate, se mândreşte cu wiener melange, o cafea servită cu lapte fierbite şi topping de cremă de lapte.
În Franţa, este celebră cafe au lait, servită cu laptele adăugat în ceaşcă sau separat, pe farfurioară.
Tot în Franţa, se mai serveşte şi ”za faux” o cafea mai slabă, pe care împătimiţii băutori o numesc “suc de șosete”, de pe vremea când, pentru filtrarea zaţului, erau folosiţi ciorapii.
În Italia, ţara natală a espresso-ului, cel mai răspăndit este espresso simplu, dar şi cafe con panna, cu topping de frişcă dulce. Şi lista poate continua cu cappuccino, macchiato, lungo, ristretto, romano.
Bunele maniere legate de cafea sunt învăţate din copilărie, când fiecare este educat că un cappuccino se comandă până în ora 12.00.
În anul 1901, Luigi Bezzera a inventat primul aparat de espresso, care a fost perfecţionat în 1946, când a apărut băutura cappuccino (denumită după culoarea robelor călugărilor Capuchin).
Portughezii preferă cafeaua tare, cum ar fi o Bica: un shot de espresso tare şi amar.
Şi în Japonia, cafeaua a devenit o băutură importantă, căreia i-a fost asociată o sărbătoare, pe 1 octombrie. Deşi recunoscuţi ca mari consumatori de ceai, consumatorii de cafea, o preferă pe cea de foarte bună calitate.
Pentru reducerea ridurilor şi îmbunătăţirea aspectului pielii, japonezii fac baie într-un amestec format din cafea şi pulpă de ananas.
În Statele Unite ale Americii, celebră este caffee americano, o cafea diluată cu multă apă. Poate din acest motiv, pentru americani, dimensiunile unei cafele mici corespund în Europa unei cafele mari.
“Pauza de cafea”, adusă de scandinavi, apare în America încă din secolul al XIX-lea, ca metodă de odihnă la locul de muncă, dar şi ca încurajare a consumului.
Studiile arată că americanii beau 400 de milioane de ceşti de cafea pe zi, ceea ce face din Statele Unite cel mai mare consummator de cafea din lume.
În lumea arabă, cafeaua tare şi aromată este oferită musafirilor alături de curmale, iar refuzul este considerat o ofensă adusă gazdei, care o serveşte înainte de masă.
Foto: Facebok, ziare.com,
