Creasta Bucșa, în Masivul Bucegi. „Inundată” de feeria bujorilor de munte care an de an, în miez de iunie, face senzație pe creste…
Culoare, farmec, bucurie… darul naturii pentru noi toți! Și… dac-am încerca, măcar, să iubim și să respectăm mult mai mult, de fapt așa cum s-ar cădea, aceste frumuseți, aceste minunății cene-au fost hărăzite…
Munții Prahovei: un rai, o binecuvântare!
Bujorul de munte este una din cele mai rare plante ale munților. Originar din zonă Balcanilor, în România se întâlnește în zonă Carpaților, la altitudini înalte, în tufe dese cu înălțimea de 20 -25 cm. Bujorul de munte mai este numit și smârdar, cocozar și face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaia, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei.
Demn de știut, tufele de pe crestele Carpaților au vârste de 30-40 de ani, timp în care abia ating înălțimea maximă. Smârdarul este peren și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului. Planta este foarte delicată și are nevoie de sumă de condiții pentru a se dezvolta: lumină dimineața, umiditate, sol bogat și o altitudine foarte precisă.
***Bujorul de munte nu tolerează transplantări sau mutări, lucru care face imposibilă plantarea lui în grădini. Deci nu trebuie cules, sau smuls cu rădăcină pentru ca moare în doar câteva ore.
Foto: Marius Popa / Visit Romania – Viajar A Rumania
