Biserica „Buna-Vestire” din Ploiești este situată la circa 300 m de centrul orașului Ploiești, pe strada Plevnei numărul 2 (la intersecția străzilor Plevnei, Bunavestire, Arcași, Vânători).
Este absolut necesar să ne cunoaștem și să respectăm valorile patrimoniului moștenit.
Se învecinează cu parohiile bisericilor :
Sfinții Voievozi la Vest
Adormirea Maicii Domnului la Nord
Sfântul Nicolae Nou la Nord
Sfântul Pantelimon la Sud
Sfântul Dumitru la Est
Sfântul Nicolae Vechi la Est
Biserica are hramurile „Buna-Vestire” (25 martie) și „Sf. Mironosițe” (a treia duminică după Paști).
„De vreme ce mulți s-au încercat, să întocmească o istorisire despre faptele, care s-au petrecut printre noi, așa cum ni le-au lasat, cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai cuvântului: – am găsit și cu cale, prea alesule, Teofile, după ce de la obârșie am cercetat toate cu deamănuntul, să ți le scriu unele după altele” (Luca I , 1-3)
„Această sfântă și Dumnezeiască Biserică ce se prăznuiește hramul Buna-Vestire – ce a doua oară refăcându-se s-au ridicat din temelie cu osârdia robilor lui Dumnezeu și ctitori ai acestui sfânt lăcaș Teodor Zoplan, Mihail Șărban Luxandra: cu cea dintâi începere de cheltuială a răposatului Hagi Nicolae Cazan și s-au săvârșit leat 1833 octombrie 24 în zilele înălțatului Domn Alexandru Ghica – Anton – Preot Matei Trifonos”.
Pisania de deasupra ușii de la intrare ne dezvăluie că actuala Biserică cu hramul „Buna-vestire” a fost ridicată în anul 1833, octombrie, 24, în vremea domnitorului Alexandru Ghica Voevod, iar numele ctitorilor au fost Teodor Zaplan, Șărban Luxandra, Hagi Nicolae Cazan.
Demn de știut: Din documentele vremii rezultă însă că pe același loc a fost o altă biserică de zid care data probabil, cel puțin de la începutul secolului al XVIII-lea. Cea mai veche mențiune de existență a acestei biserici o arată în ființă la anul 1793. În „Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei” realizată în anul 1810, se vorbește că unul dintre preoții acestei biserici a fost mutat în anul 1793 de la Bordeiu la biserica Buna-Vestire, unde acum se află. (Manuscrisul Academiei Române, „Mahalaua abagiilor” nr .1457).
Într-un manuscris al profesorului de istorie Petrescu-Zagorit se spune: „Judecând după această împrejurare și după partea orașului în care se află, cred că trebuie să se acorde acestei biserici o vechime mai mare decât bisericii Sfinții Voievozi, întemeiată între anii 1753-1764 și deci, să o considerăm din prima jumătate a secolului XVIII”. Tot în „Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei” din 1810, menționează că plasa orașului (Ploiești) are 9 mahalale dintre care mahalaua „Popii Radului”, hram Buna-Vestire, cu biserică de zid cu toate rânduielile bune. Slujeau „ preot Stan sin preot Mateiu, 40 de ani. Cu citire bună fără nici o patimă și neglodit, de neam român, fecior de preot, preoțit leat 1798 septembrie 9. Preotul Moise sin preotul Ioan, 56 de ani, cu citire bună, fără nici o patimă și neglodit, văduv, de neam român la leat 1793 (…) Mahalaua are 77 de case cu 142 de suflete parte bărbătească și 132 parte femeiască, peste tot 280 de suflete”. Scurtă vreme după reconstruire, în anul 1836, pe lângă biserica Buna-Vestire a luat ființă o școală grecească pentru „fii de biserici, care preferau această limbă”.
Bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial și seismele au făcut ca biserica să sufere avarii destul de grave, iar înfățișarea bisericii de astăzi să difere de cea din 1833.
ploieștenii ar trenui să știe: În patrimoniul bisericii se găsesc peste 50 de icoane pictate în secolul XIX, dintre care cea mai valoroasă este icoana „ Sfintele Mironosițe la mormântul Mântuitorului”, pictată de zugravul Atanase. Un potir de argint din anul 1806 reprezintă și el mândria bisericii.
Arhitectură
Arhitectura exterioară a bisericii este în stilul neoclasic specific secolului XIX. Este construită din cărămidă, cu ziduri groase de 1 metru, în formă de cruce, altarul și sânii având o structură semicirculară.
„Fațada este împărțită pe înălțime în două registre, cel inferior mai înalt, care marchează printr-un brâu ce încinge biserica, înălțimea de naștere a bolților din interior, cu pilaștri de factură neoclasică ce sfârșește cu un capiteliu sprijinit în cornișă reliefată încoronând pereții de jur-împrejur” – pr. Marin Cilă.
Fundația bisericii este din cărămidă cu mortar de var hidraulic. Lungimea bisericii la interior este de 25,85 m iar la exterior 28 m. Lățimea din interior este de 6,4 m (pronaos) și 13 m (sânii). Înălțimea în interior 6,8 m (pronaos) și 19 m (la turla „Pantocratorului”). În exterior înălțimea uniformă până la cornișă este de 8,35 m. Tavanul superior al pronaosului are formă de boltă cilindrică, executat din grădele fixate pe colaci de lemne. Sânii bisericii și altarul sunt prevăzuți cu bolți în jumătăți de calotă. Bolta altarului este executată din tencuială pe grădele, iar bolțile naosului din tencuială pe șipci de brad cu rapiță. În pronaos, o scară duce la cor. Acesta a fost adăugat (probabil) în 1870 și este construit dintr-un planșeu de lemn cu parapet, tencuite și pictate. N.I.&N.E. Pardoselile pronaosului sunt din plăci de mozaic, altarul din dușumea, înlocuită astăzi cu parchet.
Pridvorul
Pridvorul avea aceeași înălțime cu restul bisericii. În timpul celui de-al doilea război mondial pridvorul a fost bombardat și distrus complet. (24 aprilie 1944) În locul pridvorului s-a construit o marchiză cu geamuri.
Ușa pridvorului din fier forjat vopsit negru cu cruciulițe din bronz a rămas.
Turlele
Până în anul 1944 biserica avea 4 turle: 3 mici și una mare. Prin distrugerea pridvorului, biserica a rămas cu o singură turlă. În anul 1949 s-a descoperit că și turla mare a bisericii este în pericol să se prăbușească. S-a luat hotărârea demolării turlei și contruirea alteia mai mici, consolidată la bază.
În anul 1956, 25 iulie, s-au început lucrările de restaurare a bisericii, care constau în refacerea turlei mari. În timpul lucrărilor turla s-a prăbușit în mijlocul bisericii. Astfel, biserica trebuia consolidată de la temelie. În perioada 1962-1970 s-au refăcut temeliile exterioare, s-a construit pridvorul cu vitralii. În anul 1977 s-au început lucrările de restaurare a picturii și alte reparații datorate avariilor produse de cutremurul din același an.
Pictura
Prima pictură datează din 1833, este executată în tehnica frescă și este restaurată în ulei în 1870-1871 de pictorul Radu Vintilescu. În 1976-1977 pictorul Ion Taflan a continuat și a terminat pictura bisericii tot în ulei.
Catapeteasma
Catapeteasma din lemn cu aplicații florale, are icoane pictate din 1870 de pictorul Nae Costescu. Ușile împărătești aparțin altei tâmple mai vechi – probabil din secolul XVIII. Sunt frumos sculptate pe două bucăți de lemn.
Toate lucrările prezentate până acum au fost realizate în timpul preotului Cilă Marin. În anul 1985 a fost numit un nou preot Nicolae Ion, transferat de la Biserica parohiei Albești Muru, unde abia terminase construirea unei noi biserici în locul celei dărâmate la cutremurul din martie 1977. La sosirea preotului, Biserica Buna-Vestire era un lăcaș îngrijit și nu părea să necesite mari reparații, dar în vara anului 1986 un nou cutremur lovește. Pereții bisericii se crapă și ștucatura superioară cade. În anul 1987 se începe consolidarea pereților bisericii.
Clopotnița
Clopotnița este construită în sec. XIX și nu se cunoaște de către cine. Este așezată separat de biserică, spre sud-vest, prevăzută și ca intrare în curtea bisericii. Este construită pe două nivele din cărămidă subțire la nivelul inferior și din cărămidă groasă la nivelul superior. Nivelul superior are ferestre mari construite din stâlpi de lemn cu capiteluri. Acoperișul este construit din tablă neagră vopsită. Clopotul cântărește 500 Kg și a fost adus în anul 1924. Clopotnița a suferit stricăciuni în urma cutremului din 1940 la nivelul superior (preot Marin Cilă). În anul 1997 (preot Nicolae Ion) este tencuită cu praf de piatră. În anul 2004 este zidită poarta de acces prin clopotniță și se realizează pe perete pictura Buna-Vestire și cei doi arhangheli (Pictor preot Mihai Dragu). În anul 2008 clopotnița este din nou restaurată.
Biserica „Buna-Vestire” din Ploiești este situată la circa 300 m de centrul orașului Ploiești, pe strada Plevnei numărul 2 (la intersecția străzilor Plevnei, Bunavestire, Arcași, Vânători).
Este absolut necesar să ne cunoaștem și să respectăm valorile patrimoniului moștenit.
Se învecinează cu parohiile bisericilor :
Sfinții Voievozi la Vest
Adormirea Maicii Domnului la Nord
Sfântul Nicolae Nou la Nord
Sfântul Pantelimon la Sud
Sfântul Dumitru la Est
Sfântul Nicolae Vechi la Est
Biserica are hramurile „Buna-Vestire” (25 martie) și „Sf. Mironosițe” (a treia duminică după Paști).
„De vreme ce mulți s-au încercat, să întocmească o istorisire despre faptele, care s-au petrecut printre noi, așa cum ni le-au lasat, cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai cuvântului: – am găsit și cu cale, prea alesule, Teofile, după ce de la obârșie am cercetat toate cu deamănuntul, să ți le scriu unele după altele” (Luca I , 1-3)
„Această sfântă și Dumnezeiască Biserică ce se prăznuiește hramul Buna-Vestire – ce a doua oară refăcându-se s-au ridicat din temelie cu osârdia robilor lui Dumnezeu și ctitori ai acestui sfânt lăcaș Teodor Zoplan, Mihail Șărban Luxandra: cu cea dintâi începere de cheltuială a răposatului Hagi Nicolae Cazan și s-au săvârșit leat 1833 octombrie 24 în zilele înălțatului Domn Alexandru Ghica – Anton – Preot Matei Trifonos”.
Pisania de deasupra ușii de la intrare ne dezvăluie că actuala Biserică cu hramul „Buna-vestire” a fost ridicată în anul 1833, octombrie, 24, în vremea domnitorului Alexandru Ghica Voevod, iar numele ctitorilor au fost Teodor Zaplan, Șărban Luxandra, Hagi Nicolae Cazan.
Demn de știut: Din documentele vremii rezultă însă că pe același loc a fost o altă biserică de zid care data probabil, cel puțin de la începutul secolului al XVIII-lea. Cea mai veche mențiune de existență a acestei biserici o arată în ființă la anul 1793. În „Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei” realizată în anul 1810, se vorbește că unul dintre preoții acestei biserici a fost mutat în anul 1793 de la Bordeiu la biserica Buna-Vestire, unde acum se află. (Manuscrisul Academiei Române, „Mahalaua abagiilor” nr .1457).
Într-un manuscris al profesorului de istorie Petrescu-Zagorit se spune: „Judecând după această împrejurare și după partea orașului în care se află, cred că trebuie să se acorde acestei biserici o vechime mai mare decât bisericii Sfinții Voievozi, întemeiată între anii 1753-1764 și deci, să o considerăm din prima jumătate a secolului XVIII”. Tot în „Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei” din 1810, menționează că plasa orașului (Ploiești) are 9 mahalale dintre care mahalaua „Popii Radului”, hram Buna-Vestire, cu biserică de zid cu toate rânduielile bune. Slujeau „ preot Stan sin preot Mateiu, 40 de ani. Cu citire bună fără nici o patimă și neglodit, de neam român, fecior de preot, preoțit leat 1798 septembrie 9. Preotul Moise sin preotul Ioan, 56 de ani, cu citire bună, fără nici o patimă și neglodit, văduv, de neam român la leat 1793 (…) Mahalaua are 77 de case cu 142 de suflete parte bărbătească și 132 parte femeiască, peste tot 280 de suflete”. Scurtă vreme după reconstruire, în anul 1836, pe lângă biserica Buna-Vestire a luat ființă o școală grecească pentru „fii de biserici, care preferau această limbă”.
Bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial și seismele au făcut ca biserica să sufere avarii destul de grave, iar înfățișarea bisericii de astăzi să difere de cea din 1833.
ploieștenii ar trenui să știe: În patrimoniul bisericii se găsesc peste 50 de icoane pictate în secolul XIX, dintre care cea mai valoroasă este icoana „ Sfintele Mironosițe la mormântul Mântuitorului”, pictată de zugravul Atanase. Un potir de argint din anul 1806 reprezintă și el mândria bisericii.
Arhitectură
Arhitectura exterioară a bisericii este în stilul neoclasic specific secolului XIX. Este construită din cărămidă, cu ziduri groase de 1 metru, în formă de cruce, altarul și sânii având o structură semicirculară.
„Fațada este împărțită pe înălțime în două registre, cel inferior mai înalt, care marchează printr-un brâu ce încinge biserica, înălțimea de naștere a bolților din interior, cu pilaștri de factură neoclasică ce sfârșește cu un capiteliu sprijinit în cornișă reliefată încoronând pereții de jur-împrejur” – pr. Marin Cilă.
Fundația bisericii este din cărămidă cu mortar de var hidraulic. Lungimea bisericii la interior este de 25,85 m iar la exterior 28 m. Lățimea din interior este de 6,4 m (pronaos) și 13 m (sânii). Înălțimea în interior 6,8 m (pronaos) și 19 m (la turla „Pantocratorului”). În exterior înălțimea uniformă până la cornișă este de 8,35 m. Tavanul superior al pronaosului are formă de boltă cilindrică, executat din grădele fixate pe colaci de lemne. Sânii bisericii și altarul sunt prevăzuți cu bolți în jumătăți de calotă. Bolta altarului este executată din tencuială pe grădele, iar bolțile naosului din tencuială pe șipci de brad cu rapiță. În pronaos, o scară duce la cor. Acesta a fost adăugat (probabil) în 1870 și este construit dintr-un planșeu de lemn cu parapet, tencuite și pictate. N.I.&N.E. Pardoselile pronaosului sunt din plăci de mozaic, altarul din dușumea, înlocuită astăzi cu parchet.
Pridvorul
Pridvorul avea aceeași înălțime cu restul bisericii. În timpul celui de-al doilea război mondial pridvorul a fost bombardat și distrus complet. (24 aprilie 1944) În locul pridvorului s-a construit o marchiză cu geamuri.
Ușa pridvorului din fier forjat vopsit negru cu cruciulițe din bronz a rămas.
Turlele
Până în anul 1944 biserica avea 4 turle: 3 mici și una mare. Prin distrugerea pridvorului, biserica a rămas cu o singură turlă. În anul 1949 s-a descoperit că și turla mare a bisericii este în pericol să se prăbușească. S-a luat hotărârea demolării turlei și contruirea alteia mai mici, consolidată la bază.
În anul 1956, 25 iulie, s-au început lucrările de restaurare a bisericii, care constau în refacerea turlei mari. În timpul lucrărilor turla s-a prăbușit în mijlocul bisericii. Astfel, biserica trebuia consolidată de la temelie. În perioada 1962-1970 s-au refăcut temeliile exterioare, s-a construit pridvorul cu vitralii. În anul 1977 s-au început lucrările de restaurare a picturii și alte reparații datorate avariilor produse de cutremurul din același an.
Pictura
Prima pictură datează din 1833, este executată în tehnica frescă și este restaurată în ulei în 1870-1871 de pictorul Radu Vintilescu. În 1976-1977 pictorul Ion Taflan a continuat și a terminat pictura bisericii tot în ulei.
Catapeteasma
Catapeteasma din lemn cu aplicații florale, are icoane pictate din 1870 de pictorul Nae Costescu. Ușile împărătești aparțin altei tâmple mai vechi – probabil din secolul XVIII. Sunt frumos sculptate pe două bucăți de lemn.
Toate lucrările prezentate până acum au fost realizate în timpul preotului Cilă Marin. În anul 1985 a fost numit un nou preot Nicolae Ion, transferat de la Biserica parohiei Albești Muru, unde abia terminase construirea unei noi biserici în locul celei dărâmate la cutremurul din martie 1977. La sosirea preotului, Biserica Buna-Vestire era un lăcaș îngrijit și nu părea să necesite mari reparații, dar în vara anului 1986 un nou cutremur lovește. Pereții bisericii se crapă și ștucatura superioară cade. În anul 1987 se începe consolidarea pereților bisericii.
Clopotnița
Clopotnița este construită în sec. XIX și nu se cunoaște de către cine. Este așezată separat de biserică, spre sud-vest, prevăzută și ca intrare în curtea bisericii. Este construită pe două nivele din cărămidă subțire la nivelul inferior și din cărămidă groasă la nivelul superior. Nivelul superior are ferestre mari construite din stâlpi de lemn cu capiteluri. Acoperișul este construit din tablă neagră vopsită. Clopotul cântărește 500 Kg și a fost adus în anul 1924. Clopotnița a suferit stricăciuni în urma cutremului din 1940 la nivelul superior (preot Marin Cilă). În anul 1997 (preot Nicolae Ion) este tencuită cu praf de piatră. În anul 2004 este zidită poarta de acces prin clopotniță și se realizează pe perete pictura Buna-Vestire și cei doi arhangheli (Pictor preot Mihai Dragu). În anul 2008 clopotnița este din nou restaurată.
foto: Prahova Business