Biserica in stil beaux-arts cu inflexiuni eclectice, intr-un sat prahovean. Poarta marca unui celebru arhitect parizian

Oare câți prahoveni o știu? Oare câți îi cunosc istoria, câți o apreciază?!?! Că doar a te declara „cu gura până la urcehi” numai, PATRIOT e cam „egal cu zero”, cum zice o vorbă… PATRIOT înseamnă să-ți cunoști și să-ți respecți valorile, credința, limba, adevărul…

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (Cod LMI : PH-II-m-A-16540) în  Mănești, județul Prahova. A fost zidită, în perioada 1892-1898, cu cheltuiala generalului Theodor C. Văcărescu (1842-1914).

Ceea ce astrage în mod deosebit atenția este„silueta lăcașului, arhitectul sef fiind nimeni altul decât Paul Gottreau din Paris, care a întocmit planul bisericii, iar acesta a fost aprobat de arhitectul André Leconte de Nouy, cel care a restaurat legendara Mănăstire de la Curtea de Argeș.

*** Paul Gottereau a fost fiul inginerului Jean Alfred Gottereau (1813 – ?) și al Mariei Catherine Pauline (n. Perrin). Stilul practicat în general de arhitect a fost cel academist beaux-arts, folosind adesea elemente neoclasice. De multe ori, pentru anumite clădiri, arhitectului i-a fost caracteristic stilul eclectic.
* Lucrărike cele mai cunoscute:

1875-1900: Palatul C.E.C. în București

1888: Palatul Cotroceni în București

1891-1893: Biblioteca Centrală Universitară în București

1900-1907: Muzeul de Artă în Craiova

1904-1907: Palatul Marincu în Calafat

Pe locul unde se află actuala biserică, în anul 1775 a fost zidită o biserică din cărămidă şi învelită cu şindrilă, pe cheltuiala şi osteneala lui Constantin Mănescu, împreună cu Ion Mătăsaru, Voicu Bogasierul cel Mic şi Dinu Măgureanu.

Deteriorându-se, în anul 1892, a fost dărâmată şi s-a clădit una nouă, cu cheltuiala generalului Theodor C. Văcărescu, a soţiei sale Maria, născută Mănescu, a fiului lor Neagoe Radu Văcărescu cu soţia sa Elena, preot slujitor şi ostenitor fiind Nicolae Preoţescu. Arhitectul şef al noului lăcaş a fost Paul Gottreau din Paris, care a întocmit planul bisericii, iar acesta a fost aprobat de arhitectul francez André Leconte du Noüy, cel care a restaurat Mănăstirea Curtea de Argeş. Arhitect conducător al şantierului a fost Rudolf Libert, iar constructor, meşterul Vasile Gavrilescu din Ploieşti, după cum aflăm din consemnările de pe site-ul Protoieriei Câmpina.

Construcţia lăcașului s-a executat în perioada 18 octombrie 1892 – 6 noiembrie 1898, în acelaşi an fiind târnosită de către Mitropolitul Ghenadie Petrescu, Primatul României.

Biserica este o clădire monumentală, construită în stil bizantin, cu temelia din blocuri de piatră, în pridvor având stâlpi de piatră rotunzi şi sculptaţi în partea superioară. Este din cărămidă şi învelită cu tablă de aramă. Catapeteasma este lucrată din lemn, frumos înflorată şi poleită, iar pictura a fost executată în ulei de pictorul francez Nicolae Vermont, vitraliile fiind lucrate tot de el la Paris.

În urma cutremurului din noiembrie 1940, biserica a suferit unele avarii, în special la cele trei turle, unde toate geamurile s-au spart, ele fiind din bucăţi de sticlă colorate, prinse în ramă de plumb. Florăria din ghips a fost distrusă, fiind reparată în anul 1953. Sfântul lăcaş, monument istoric, a fost iarăşi serios avariat în urma cutremurului din 1977, iar în perioada de până în 1983, dată fiind situaţia politică din ţară, nu s-a putut efectua decât o consolidare primară a celor trei turle. În prezent ele sunt avariate, fiind slăbite de trecerea timpului şi de cutremurele din 1986 şi 1990, astfel încât s-a întocmit documentaţia tehnică pentru consolidarea lor şi s-a obţinut autorizaţia de construcţie.

Preotul Nicolae Preoţescu a fost cel care a înfiinţat şcoala primară în comună unde a funcţionat şi ca învăţător. După el, a urmat preotul Gafton Ionescu timp de trei ani, după care s-a mutat la Bucureşti. După acesta, parohia a fost suplinită de doi ieromonahi, Chiril Bărbulescu şi Hariton Mironescu, iar în 1931 a fost numit aici preotul Constantin I. Popescu, păstorind până în 1977. În perioada 1977-1987 a slujit aici preotul Constantin Niculescu, căruia i-a urmat preotul Constantin Ţoţan, care slujeşte în prezent.

În anul 1970, cu acordul dr. Zăvoianu, directorul Preventoriului TBC Măneşti, biserica a fost racordată la reţeaua de gaze naturale a spitalului, iar în anul 1993 a fost racordată la reţeaua stradală. Tot în această vreme s-a extins cimitirul parohial existent şi s-a împrejmuit, iar casa parohială a fost renovată.

Biserica din cimitir, construită înaintea celei existente în prezent, a fost transformată în capelă, momentan fiind în reconstrucţie în urma incendiului din 2002.

foto: Monumente Istorice – Prahova