Bijuterie la Sinaia: Uzina electrica- cea mai veche din tara, inca functionala

Cea mai veche uzina electrică funcțională din România a fost dată în folosință în 1899 la Sinaia. A fost construită după planurile ing. Elie Radu.

Era cea mai mare centrală din ţară la acel moment. În acelaşi an avea să înceapă construcţia  primei linii de interconexiune între 2 centrale electrice din România CHE Sinaia şi CTE Doftana.

1900 – la 5 mai încep lucrările de construire ale Uzinei Electrice din Ploieşti, pe strada Mihai Bravu, concomitent cu acestea desfăşurându-se şi lucrările de construire ale reţelei din zona centrală a oraşului şi de pe Bulevard.

CHEMP Sinaia 0 (unde CHEMP vine de la Centrala Hidroelectrică de Mică Putere) se află pe strada Piscul Câinelui, la marginea zonei industriale a Sinaiei, și la capătul unui segment de drum abrupt și neasfaltat. Cine și-ar fi imaginat că într-o zonă atât de puțin turistică, te întâmpină o bijuterie de clădire industrială ridicată în stil Art Nouveau (*cu nuanțe ce fac trimitere și către stilul neo-românesc), după planurile legendarului inginer Elie Radu? Dacă MHC este o reducție la scară a Peleșului, CHEMP Sinaia 0, cu coiful său metalic și conturul din cărămidă roșie, este o reducție la scară a palatelor bucureștene din Belle Époque.

* N-ar strica un popas și la Muzeul Energetic de la Sadu…

Centrala hidroelectrică Sadu I este cea mai veche centrală din România.  Ea a fost pusă în funcţiune în data de 16 decembrie 1896. Curentul electric produs la Sadu I a asigurat electrificarea primei localităţi din ţară, comuna Sadu. Ulterior s-a introdus energia electrică şi în localităţile Cisnădie şi Sibiu. Aşa cum specifică marginimea.com, Muzeul Energetic Sadu I, primul muzeu de acest profil din ţară, a fost inaugurat în anul 1996. Prinos unui important pas făcut în Mărginime, la sfârşitul sec. al XIX-lea.

Sala Cronos prezintă istoricul apariţiei electricităţii pe meleagurile sibiene; Sala Vulcan prezintă modul de organizare a Uzinei electrice din Sibiu în perioada interbelică şi Sala Hermes prezintă etape din realizarea amenajării hidroenergetice Sadu V.

O dată importantă în istoria uzinei este 18 mai 1895. aşa cum aflăm dintr-un articol publicat de m.romanialibera.ro, aceasta este data de naştere a Societăţii Uzinei Electrice Sibiu. Era nevoie de 450.000 de florini pentru realizarea lucrării. S-au emis 879 de acţiuni, a câte 500 de florini fiecare, dar şi 105 acţiuni de câte 100 de florini. Băncile care ţineau de breslele saşilor sibieni au dat, în total, 39% din bani. Contribuţia românilor se materializează prin Banca „Albina”, care achiziţionează 100 de acţiuni a câte 500 de florini, însemnând 11% din totalul investiţiei şi devenind al doilea acţionar, ca importanţă, al noii societăţi.

Construcţia hidrocentralei a început în 1895. Au muncit, pe lângă specialiştii germani, şi 500 de ţărani din comuna Sadu. De remarcat că Societatea Uzinei Electrice din Sibiu încheiase, în prealabil, un contract cu Primăria din Sadu, pentru concesionarea terenului. Autorităţile locale au pus o condiţie – forţa de muncă să fie asigurată de comună. Aproape toată suflarea localităţii a fost angrenată în acest uriaş efort, care a durat până la 18 decembrie 1896, când uzina electrică va fi dată în exploatare. Termenul fusese stabilit la 1 ianuarie 1897, dar s-a lucrat cu spor şi treaba a fost terminată cu două săptămâni mai devreme. Că doar oamenii de aici sunt grabnici la treabă şi n-o lungesc.  Nu a fost uşor, mai ales că peste şantier veniseră ploile toamnei şi primele zăpezi ale iernii. Iar drumurile desfundate de la poalele muntelui nici pomeneală să fie primitoare. Toate componentele centralei, aduse din Germania, au fost transportate, de-a lungul Văii Sadului, în carele trase de boi. Şi nu oricum – se puneau şi câte zece perechi de boi la un singur car, când trebuia urnită din loc o piesă foarte grea.

Potrivit documentelor vremii, 450.000 de florini a costat hidrocentrala de la Sadu. Acum este muzeu.

Foto: Vio Si Ani Rotaru