Azi, praznic mare ne lumineaza: Schimbarea la fata

În fiecare an, pe 6 august, creştinii prăznuiesc Schimbarea la Faţă a lui Isus Hristos, care are drept semnificaţie momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un proroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său.

Sărbătoarea Schimbarea la Faţă a Domnului este privită și ca începutul toamnei, această zi fiind socotită zi de hotar pentru vară. Din această zi vremea începe să se schimbe și să se răcească.

Ce s-a întâmplat pe muntele Tabor

Muntele Tabor este binecunoscut pentru evenimentul biblic al Schimbării la Față a Mântuitorului Iisus Hristos. Conform Evangheliilor după Matei, Marcu și Luca, Iisus a urcat pe muntele Tabor împreună cu trei dintre discipolii săi: Petru, Iacov și Ioan.

Pe muntele Tabor, Iisus Hristos s-a schimbat la față, hainele sale devenind strălucitoare și albe, iar fața sa a strălucit ca soarele. În acest timp, au apărut Moise și Ilie, care au vorbit cu Iisus, potrivit crestinortodox.ro

Ceea ce s-a întâmplat pe muntele Tabor este interpretat ca o revelație a naturii divine a Mântuitorului Iisus și ca o prefigurare a gloriei sale viitoare după înviere. Schimbarea la Față este sărbătorită în tradiția creștină pe 6 august și este considerată una dintre cele mai importante sărbători în calendarul liturgic.

Ce semnificație are Schimbarea la Faţa a Domnului pentru ortodocşi

Schimbarea la Față a Domnului este una dintre cele mai mari sărbători ale Bisericii Ortodoxe și are o semnificație profundă teologică și spirituală. Prăznuită pe 6 august, sărbătoarea Schimbarea la Faţă a Domnului reprezintă momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos și-a revelat natura divină înaintea lui Petru, Iacov și Ioan, pe muntele Tabor.

Particularitatea Schimbării la Față este aceea că apostolii Săi văd în Iisus din Nazaret lumina divină. Similar, conform Evangheliei după Ioan, la ultimul discurs public al lui Iisus, apostolii au auzit „vocea lui Dumnezeu” (Ioan 12,28), în timp ce alții au auzit doar „zgomot de tunet” (Ioan 12,29).

„Și după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una, și lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L”. Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte. Și Iisus S-a apropiat de ei, și, atingându-i, le-a zis: Sculați-vă și nu vă temeți. Și, ridicându-și ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Și pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneți ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morți.”— Matei 17:1-9

 E sărbătoare, așadar! Cinstiți-o!

Praznicul e cunoscut popular și ca „Obrejenie” ori „Pobrejenie”, cu semnificaţia de „probozire”, adică ocărâre sau certare a oamenilor neascultători.

 Foto: Icoană pictată de Andrei Ivanov (1807)/ sursa: Wikipedia