„Avarul”: Se joacă duminică, 25 septembrie, ora 19.00, sala Teatrului „Toma Caragiu”.
Inspirat de capodopera lui Molière, „Avarul” este o comedie care aduce în fața spectatorilor o galerie de personaje cu trăsături și năravuri de când lumea în contexte și situații actuale, ce garantează buna dispoziție, dar și râsul amar în fața unor tipare contemporane.
* Avarul este o comedie satirică în cinci acte din 1668 a dramaturgului francez Molière. A avut premiera la 9 septembrie 1668 la Théâtre du Palais-Royal.
Spectacolul este, deja… SOLD OUT!
*
Pornind de la premisa ca o comedie trebuie si sa satirizeze, dar si sa indrepte defectele criticare, piesele lui Moliere vor pleda pentru o atitudine morala umanista. Scriitorul isi va alege din inepuizabila natura umana viciile eterne: avaritia, infumurarea, gelozia, ignoranta, ipohondria si ipocrizia. De la farsa si pictura de moravuri din Pretioasele ridicole la comedia fina din Tartuffe si Mizantropul, Moliere isi fundamenteaza si o doctrina literara, al carei principiu de baza este acela de a satisface gustul publicului, principiu pe care clasicismul francez il preia din Arta poetica a lui Horatius. In baza acestei convingeri, universul comediilor lui Moliere se articuleaza pe o tematica diversa si pe o tipologie larga, de la nobili sau burghezi la tarani, de la medici la pseudosavanti, de la risipitori la avari.
In legatura cu aceasta ultima opozitie, Eugen Lovinescu se intreba retoric de ce „in literatura, ca si in viata, avarul este privit cu maxima exigenta, desi chinuindu-si familia, avarul n-o ruineaza, ci, dimpotriva, pe cai aspre si dureroase, ii prepara un viitor mai bun’, in vreme ce risipitorul se bucura de o mare toleranta si uneori de simpatia celor din jur. Criticul conchide insa ca risipa este asociata cu generozitatea si altruismul, pe cand avaritia poate insemna o forma de egoism. Poate ca acesta este si motivul pentru care tipologia avarului a interesat literatura tuturor epocilor, de la antichitatea latina pana la epoca moderna.
Avarul lui Moliere isi are radacinile in comedia antica a autorului latin Plautus, Ulcica, in care eroul, desi descopera o comoara care il face bogat, continua sa traiasca in lipsuri, cu teama dezumanizanta ca ar putea fi pradat. Euclio, ca expresie a unui viciu general uman, se regaseste in Harpagon, personajul lui Moliere, care, prin renumele autorului sau, a devenit punctul de referinta al acestei tipologii revendicate de clasicism.
