Aflate de la Monica Cîrstea– muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova: La 12 octombrie 1897 se inaugura la Ploiești Monumentul Vânătorilor, ridicat în amintirea vitejilor eroi participanți la Războiul de Independență din 1877-1878. Acesta a fost primul monument din țară dedicat soldaților care au luptat în acest război.
Această lucrare de artă ridicată în Ploiești consacrată omagierii eroismului ostașilor prahoveni din Batalionul 2 Vânători, condus de maiorul Alexandru Candiano-Popescu, căzuți eroic în Războiul de Independență, la cucerirea redutei turcești Grivița la 30 august 1877, se află situat în Piața 1 decembrie 1918 (Gara de Sud).
În 1890 apare inițiativa tânărului Ioan Gr. Sorescu de a ridica pe unul din rondurile Bulevardului Independenței din orașul Ploiești un monument dedicat vitejilor vânători, morți cu glorie pe câmpiile Bulgariei. Monumentul a fost ridicat în urma intensei activități de strângere de fonduri realizată de Comitetul de acțiune format din cinci membri: Ioan Gr. Sorescu, Z. Ovessa, N. L. Gogoașă, Nicolae Prușanu și C. Simionescu. El a costat în acea vreme suma de 60.000 de lei, bani strânși prin subscripțiune publică timp de 7 ani, de la peste 20.000 de cetățeni din toată țara. Pe lângă sistemul listelor de subscripţie, Comitetul de acţiune a apelat şi la alte mijloace pentru strângerea fondurilor, prin organizarea de baluri, serate dansante cu tombole şi concerte, fie în mod direct, fie cu ajutorul doamnelor din diferite oraşe ale ţării cărora le trimiseseră apeluri în acest sens.
Realizarea monumentului a fost încredințată sculptorului George Vasilescu. Lucrarea a fost executată în Italia, la Veneția și Milano, între anii 1893-1897, din granit și bronz.
Monumentul cu baza, obeliscul și vulturul (cu aripile desfăcute și ținând în cioc stindardul Batalionului 2 Vânători) cu o înălțime de 14 m, și cele patru statui din bronz, realizate în mărime naturală, reprezentând pe vânători domină clădirea gării de sud. Piesele monumentului au fost transportate cu vaporul de la Veneția până la Brăila, și de aici la Ploiești cu trenul, în primăvara anului 1896. Pe parcursul drumului cu vaporul, o parte din piesele componente s-au deteriorat și inaugurarea a trebuit să fie amânată cu un an de zile până când sculptorul a făcut alte piese în locul celor avariate.
Ianugurarea monumentului nu a putut avea loc pe 30 august când s-ar fi împlinit 20 de ani de la cucerirea redutei Grivița, din cauză că lucrările de amenajare din preajma acestuia nu erau terminate. Dezvelirea monumentului a avut loc în ziua 12 octombrie 1897, în Piața Vânătorilor de atunci (unul din rondurile bulevardului Independenţei din oraşul Ploiești). La festivitate au luat parte regele Carol I, prințul moștenitor Ferdinand, primul-ministru Dimitrie A. Sturdza, miniștri, senatori, deputați, personalități ale vieții politice și culturale, generali și ofițeri, mulți dintre ei participanți la luptele din războiul de independență, chiar la cucerirea redutei Grivița, în frunte cu Alexandru Candiano-Popescu, fostul comandant al Batalionului 2 Vânători Parhova în asaltul de la Grivița. Au mai participat autoritățile județene și locale, Ioan Gr. Sorescu, preşedintele Comitetului de acţiune, autorul monumentului, sculptorul George Vasilescu, și aproape o sută de veterani din batalionul de vânători, printre care și Nicolae Prușanu (reprezentantul veteranilor), Grigore Ion cuceritorul stindardului turcesc al redutei Grivița, sute de ploieșteni.
În Primul Război Mondial monumentul a fost deteriorat de trupele germane de ocupație, fiind restaurat și reinaugurat în septembrie 1927. A suferit avarii și în cel de-al Doilea Război Mondial provocate de bombardamentele aliate și germane. Edilii de atunci ai orașului, pentru a-l feri de o distrugere totală, l-au demontat, evacuându-l și punându-l la adăpost. După 10 ani de la terminarea războiului, a fost restaurat și amplasat în strada B. P. Hașdeu (în parcul de lângă Gara de Sud), făcându-se o nouă inaugurare la 23 august 1954. În urma cutremurului din 4 martie 1977, monumentul a fost demontat, restaurat din nou și strămutat în piața Gării de Sud (unde se află și astăzi). La 23 august 1980, acest simbol al eroismului prahovean, a avut o nouă festivitate de reinaugurare, deoarece au fost refăcute inscripțiile și replacat obeliscul.
George Tudorică a identificat statuile care îi înfățișează pe cei patru vânători de la baza monumentului. În urma vastei documentării pentru realizarea monografiei monumentului acesta a aflat că sculptorul George Vasilică a folosit ca modele pentru realizarea statuilor personaje reale, trei dintre ei fiind foști participanți în Războiul de Independență, iar al patrulea, președintele Comitetului de acțiune.
Nicolae Prușanu a servit primul, ca model al sculptorului pentru una din statuile vânătorilor. Statuia îl reprezintă ,,ținând arma în ambele mâini, gata de atac’’ (în partea de sud-est). Este singurul dintre cei patru ostași care poartă barbă.
Al doilea vânător identificat este Grigore Ion, vânătorul care în luptele de la Grivița, cu ajutorul a încă doi camarazi ai săi (caporalul Nica Vasile și Stan Gheorghe), a reușit să captureze primul drapel otoman din războiul de independență. Satuia ce-l reprezintă este în poziție ,,pentru onor prezentați arm’’ (în partea de nord-vest).
Cea de-a treia statuie îl reprezintă pe avocatul Ioan Gr. Sorescu care deși n-a luat parte la luptele de la Grivița, având doar patru ani la momentul desfăşurării războiului, a fost ales model datorită rolului său în ridicarea monumentului, în calitate de inițiator și președinte al Comitetului de acțiune. Nefiind luptător, statuia îl arată ținând arma ,,în poziție de repaus’’ (în partea de sud-vest).
A patra statuie reprezintă pe Anton Neagu Uraru. Era al treilea gormist al batalionului de vânători, care și-a început misiunea după ce primii doi gorniști ai unității au căzut la datorie în cele dintâi lupte. Statuia îl reprezintă ,,cu arma pe umărul stâng și cu goarna în mâna dreaptă’’.
La banchetul ce a precedat festivitățile prilejuite de inaugurarea monumentului, organizat de autoritățile locale pentru membrii Comitetului de acțiune și veteranii prezenți, generalul Alexandru Candiano-Popescu, comandantul Batalionului 2 Vânători, în ziua de 30 august 1877, a ținut un discurs în care spunea:
,,…Acum 20 de ani, pornind la atacul Griviţei, ziceam Batalionului II de Vânători: „Cei care vor muri, vor trăi în amintirea ţării!” Spusele mele s-au adeverit. Monumentul ridicat vânătorilor o dovedeşte. Acest monument este un omagiu al recunoştinţei publice. Şi el nu va pieri căci nu e târnăcop, nici nu e vreme, care să dărâme ceea ce zideşte recunoştinţa unui neam cu întinse aspiraţiuni către viitor…’’
Monumentul Vânătorilor este unul dintre simbolurile orașului Ploiești, al aduceri aminte, mărturie peste veacuri a eroismului ostașilor prahoveni în războiul pentru obținerea Independenței României.
Bibliografie selective:
• Jertfele prahovenilor monumentele recunoștinței, Eugen Stănescu, Iulia Stănescu, Mircea Cosma, Neculai Moghior, Gavril Preda, Maria Lia Dulgheru, Editura Mectis, Ploiești, 2001.
• Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, III, Ploiești, 1986.
• Paul D. Popescu, Ploieştii şi Prahova în vremea dobândirii independenţei de stat a României [1871-1878], Ploieşti, Editura Ploieşti-Mileniul III, 2002.
• Adrian Stan, Inaugurarea Monumentului Vânătorilor, Țara Bârsei, Serie Nouă, nr. 12, 2013.
O zi de referință, cu adânci semnificații, atât în istoria Ploieștilor cât și a națiunii… Ploieștenii trebuie să știe Ziua asta și istoria prea-cinstitului Monument.
