Are si mizeria „cuvantul” ei. Pardon, „oamenii” ei!

O comunitate, o societate, la urma urmelor, care acceptă AȘA CEVA lâncezind, tăcând aspru, fără să ia atitudine (deja vorbim academic, nu?!), fără să condamne, fără măcar să înjure în gând, care se complace în mizerie cu o indolență feroce, dă… „rezultate”. Uneori incredibile. Dar întotdeauna…, la noi, „bine-primite”, așa, ca pomana. Fără ca cineva, NU DE LA PRIMĂRIE, NU DE LA NUʼȘ CE INSTITUȚIE, ci de ici, din COMUNITATE, din CARTIER (în cazul de față unul de elită- cvartalul Eminescu, în spațiul verde al unui bloc), DIN BLOC, DE PE STRADĂ… să miște un deget. Știți povestea aia cu posmagii?! La noi, acum e mai rău!

E vorba de indiferență, de lene, de unii care și-au dat demult demisia din funcția de cetățean. De-asta suntem azi unde suntem și nu exgerez deloc.