Liceul Tehnologic „Toma Socolescu” Ploiești.
Undeva, pe site-ul instituției scrie cu litere de-o șchioapă și… NU în van: Educația este pașaportul către viitor, pentru că ziua de mâine aparține celor care se pregătesc pentru asta astăzi. Am nimerit joi, pe la amiază în acest liceu, în dorința de a discuta cu un reprezentant al conducerii instituției. Întâmplarea (deloc regizată, ci mai derabă de natură să-mi inspire încredereacă am nimerit fix când trebuia!), a făcut să intru în liceu exact la una dintre pauze. Și asta m-a făcut să asist la ceva ce apoi mi-a dat de gândit.
Da, vorbesc acum, în atare situație, de… anormalitatea normalului. Pentru că… aici am ajuns. N-am auzit un urlet, un țipăt, n-am văzut vreun elev cu gesture anapoda, n-am auzit vorbindu-se exagerat de tare, elevi alergând n-am văzut elevi alergând aiurea sau, cum se spune,… „rupând” poarta la ieșire, n-am vput eleve îmbrăcate ca într-un club de noapte. Și vorbesc de momente în care NU era nici doamna director lângă mine, nici vreun alt profesor au vreo… inspecție. Eram eu și domnul de la pază. Și elevi care petreceau pauza așa cum se cuvine. Fără țipete, fără îmbrânceli pe scări sau în pragul ușii, fără haos, fără a ieși în evidență prin brutalitate sua zgomot.
Și chiar consider de cuviință să vă spuncă am remarcat toate astea și am realizat abia la finalul conversației cu doamna director că noi, de fapt vorbiserăm pe timpul recreației… „Banal”?! Nu. De scris, de dat exemplu.
