Întâmplare…-ntâmplătoare: În mers spre mult-râvnitul local Festivalului Cașcavelei, pe o stradă frumoasă, cu case „una și una”,cu flori de un „viu” catifelat, pătrunzător, cu stive de lemne pentru iarnă așezate ca-n povești…, mă opresc să admir, să… respir cu toți rărunchii peisajul.
Mă bate cineva pe umăr, ușor: „Ziua bună, pe-aici s-ajunge la… cașcaval, șcuzați-nmă, la Festivalul Cașcavalului?”
Zâmbesc: „Da,sigur, drept înainte și apoi pe străduța care coboară Acolo, pe stadion e… Festivalul Cașcavelei (și „apăs”, cumva numele și zâmbesc, cu tot cu explicație: „Aici avem… Cașcavea, nu… cașcaval!” „E un produs unicat, autohton, e un deliciu”, dau eu în a convinge oaspeții- se vedeacă nu-s de pe la noi).
„A, deci cașcavalul are o nevastă- Cașcaveaua!”, înțelege turistul. Apo îmi spune că dumnealor sunt de undeva din Giurgiu, au auzit de festival, dar au crezul că e greșit scris pe afiș. Caum precis au îneles, au savurat și… s-au bucurat de „nevasta” cașcavalului, de roata rumen-blondă în care pare că soarele tomnatic însuși și-a făcut sălaș.
Da, Cașcaveaua e ceva special, ceva buuun de tot care povestește tradițiilor despre minunile și creativitatea oierilor din Valea Doftanei.
*Cașcaveaua nu e cașcaval, dar nici brânză, însă are ceva din amandouă și poate chiar… ceva mai mult și mai cuceritor. Așa le place oierilor de pe Valea Doftanei să-și alinte delicatesa (ce are, de-atâția ani, propria sărbătoare), ajunsă pe merit vedetă la târgurile naționale, dar, DE APRECIAT, și la cele internaționale.
Pentru cei care nu știu, cașcaveaua este o brânză nefermentată, care se realizează dintr-un caș dulce, care se lasă la scurs pe un grătar de lemn.
