O anchetă care a început ca o căutare în cazul („banal”/cotidian) dispariției unui copil a devenit peste noapte ancheta celei mai teribile crime din ultimele… decenii din România, ceva care e la limita abominabilului, la limita „închipuirii” unei societăți în derivă (și trebuie s-o recunoaștem, nu s-o așezăm cuminte sub preș).

Și să vezi coincidență monșer, pe la ceasul când tocmai ce un reputat om de cultură român îmi mărturisea deunăzi că se gândește cu groază la momentul când va trebui să-și  înscrie la școală (tocmai din pricina acutizării violențelor și a teribilei pasiuni a copiilor de vârste tot mai fragede pentru subiecte ce țin de sexualitate, droguri sau arme albe), în România asta a noastră se petrecea o nenorocire pe care nici măcar filmele Horror ar evita să o ia drept sursă de inspirație. Ei bine, știți deja sau dacă nu știți vă spunem noi apăsat: vorbim despre un adolescent în vârstă de 15 ani care a  fost ucis de colegii de şcoală, într-o comună din judeţul Timiş. Agresorii l-au bătut, l-au înjunghiat, au încercat să-i dea foc, pentru a scăpa de cadavru. I-au săpat o groapă şi l-au aruncat acolo. A doua zi, şi-au pus ghiozdanele în spate şi s-au dus la şcoală, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. 

Da, nu s-a întâmplat în Prahova, nu în vreun județ din vecinătate, dar… cazul este atât de cumplit încât se impune să ciulim urechile să să luăm atitudine cu toții (și… să ne amintim că au fost cazuri celebre de violențp în școală și în Ploiești și în Prahova și… în capitală chiar), dar de data asta totul a trecut peste limita imaginației. Acum, la nicio lună de la Crăciun (sărbătoarea aia care ne învață despre cumsecădenie, respect, bunătate), în mijlocul anului școlar, într-un timp în care nu mai contează orele d edirigenție sau nota la purtare, într-un timp în care mulți elevi certați cu legeaspun răspicat că, dacă „le face ceva” diriga sau conducerea școlii sau chiar Poliția, „SÎC, îmi scoate mama certficat CES!” (certificat pentru cerințe educaționale speciale- care, celpuțin theoretic,se acordă în anumite condiții).

 Da, se impune să scriem, să tragem un semnal, să aratăm că nu suntem și nu putemfi indiferenți. În primul rând pentru că, atenție, pe umerii coopiilor de-acu, peste 5, 6, 10 ani va sta societatea. Pe umerii copiilor de-acum va sta sistemul sanitar, sistemul de învățământ,  industria, familia… Și uite, „peste drum” de olimpici și copii cu aspirații serioase, avem copiii ăștia, care se omoară între ei, la propriu. Și noi, jurnaliștii, NU trebuie să spunem „a, de-asta nu scriem că nu se face, că e delicat subiectul, că nu ne ocupăm, «c-o fi, c-o păți»”. Trebuie să scriemși trebuie să luăm atitudine. Ca să impulsionăm societatea să ia atitudine. De la șoală până la Ministere  (că tot n-avem încă ministru la Educație după demisia fostului…), Poliție, Protecția Copilului etc.

Trupul copilului a fost găsit miercuri dimineață de poliţişti, iar trei copii şi un tânăr de 21 de ani au fost luaţi la audieri. Toţi au fost reţinuţi.

Comuna Cenei. Judeţul Timiş. Un copil de clasa a opta a dispărut de luni seară. A plecat aproape de miezul nopţii şi nu s-a mai întors. Marți, mama băiatul l-a căutat singură pe străzi, pe la vecini. 

A găsit borseta copilului iar aseară, târziu, a anunţat poliţia. Petele de sânge de pe borsetă au fost indiciul că s-a întmplat ceva rău. Poliţiştii au început investigaţiile cu prietenii copilului dispărut. Aşa au ajuns la unul dintre prieteni- un puști de 13 ani, în clasa a 7-a. În faţa casei lui, criminaliştii au descoperit urme de sânge.

Potrivit oamenilor legii, ceilalţi doi suspecţi care l-ar fi ucis pe copil au 15 ani sunt în clasa a 8-a.

Totul pornește de la EDUCAȚIE (de la felul cum ne raportăm la acest substantiv comun de care depinde viața fiecăruia dintre noi, la propriu și la figurat. Și de-asta scriem!).