„Domnul profesor Constantin Mitulescu a plecat să-nvete îngerii să cânte la chitară…
Remarcabil profesor, cu har și dăruire, la pupitrul catedrei de chitară clasică cadrul Școlii Populare de Arte din Ploiești, vreme de aproape jumătate de secol, cu sute de elevi cărora le-a insuflat dragostea pentru chitară, cu zeci de discipoli de valoare excepțională, cu umorul său binecunoscut, minunatul dascăl a fost chemat acolo, Sus, să-mpărtășească îngerilor harul său”.
… Scriam cu emoție, cu tristețe, cu un car de gânduri în urmă cu un an,în semn de respect și dalbă amintire a celui acre a fost prof. Constantin Mitulescu, cel care a așezat muzica în inimile a generații întregi, pe strune de chitară, atât la Școala Populară de Arte, cât și la Colegiul de Artă „Carmen Sylva”.
A fost mai mult decât un minunat dascăl, un muzician, un prieten…, un model. „Atât”…!
La un an de la trecerea sa la cele veșnice, NIMENI nu spune și nu face nimic. S-ar fi cuvenit măcar un medallion omagial, un moment organizat acolo, la Palatul Culturii, unde lecțiile sale de poveste au cântat și încântat zeci de ani… Ar fi MERITAT să fie organizat un eveniment, un tril, o… aducere-aminte. La urechile noastre, ale mass-media, nu a ajuns nimic de genul… Dar cum pentru tot mai mulți VALORILE sunt NIMIC, nu ne mai miră… dar NE DOARE!
