„A fi muzician nu e doar o profesie, e un stil de viata”: Intruchiparea a ceea ce e azi solistului concertlui de joi, de la Filarmonica: Vlad Maistorovici. O STEA crescuta la sanul virtuosilor ploiesteni

„A fi muzician nu este doar o profesie, este un stil de viață, devine parte din viața tot și din tot ceea ce faci” afirma într-un interviu Vlad Maistorovici, violonist, compozitor, dirijor și profesor, unul dintre cei mai apreciați muzicieni (violonist, compozitor, dirijor, profesor) din România și de peste hotare cu o activitate artistică impresionantă, concertând pe cele mai prestigioase scene din lume (Wigmore Hall, Royal Festival Hall, Cadogan Hall, Salle Flagey Bruxelles, Diligentia Theatre The Hague, Muziekgebouw Amsterdam, Studio Ernest Ansermet Geneva, Kulturhaus Helferei Zurich, Sala Mare a Conservatorului din St. Petersburg, Merkin Hall New York, Ateneul Român etc.).

EL, „puștiul de aur” al viorii, crescut în prestigiosul clegiu ploieștean ce așaza arta în sufletee pruncilor… El, care a strălucit pe scenă încă de la o vârstă fragedă, promițându-și sieși și… lumii o carieră precoce, impresionantă… Pe EL îl reîntâlniți joi pe scena Filarmonicii!

Fost elev al Liceului de Artă „Carmen Sylva” din Ploiești, Vlad Maistorovici a studiat vioara sub îndrumarea profesorilor Elena Istrate, Adrian Ceapă și Ioana Croitoru. Câștigătorul unei burse integrale la faimoasa școală de muzică din Marea Britanie, Yehudi Menuhin School, își continuă studiile alături de Natalia Boyarsky și Lutsia Ibragimova, urmând apoi Royal College of Music, unde a studiat vioara cu Felix Andrievsky, compoziție cu Mark Anthony Turnage și Jonathan Cole și dirijat cu Patrick Bailey,  Haute École de Musique Lausanne (master în solistică sub îndrumarea violonistului Pierre Amoyal), Scuola di Fiesole Florența (muzică de cameră cu Bruno Canino) și diploma de doctor în muzică la Universitatea Națională de Muzică din București, coordonat de maestrul Dan Dediu. A participat la masterclass-uri susținute de maeștrii Boris Kuschnir, Anna Chumachenko, Gordan Nikolich, Ivry Gitlis, Ida Haendel, Zakhar Bronn, Ferenc Rados (interpretare) și cu Oliver Knussen, Colin Matthews, Magnus Lindberg, Giaccomo Manzoni, Dan Dediu  (compoziție) în cadrul unor cursuri prestigioase precum Verbier Festival Academy, Keshet Eilon Mastercourse, Aurora Masterclass, Festivalul de la Aldeburgh etc.

Câștigător al Marelui Premiul de Compoziție la Concursul Internațional „George Enescu”, ediția  2003 și laureat a numeroase concursuri internaționale de interpretare ori compoziție (Clive Christian Composition Award, Golden Medal la Berliner International Competition, The Tillett Trust Performer Platform Londra, Young Concert Artist Trust Londra, Concursul Internațional pentru tineri violoniști Remember Enescu etc.), Vlad Maistorovici se remarcă ca fiind „o combinație între Stephane Grapelli și Brian May” (Wales Arts Review). Talentat, pasionat, virtuoz, expresiv și temperamental, cu un sunet impecabil și strălucitor, stilul său interpretativ „se bazează  pe siguranță tehnică, dublată de disponibilitatea artistică de a împinge barierele până ce ies scântei” (Musicweb international).

Printre colaborările sale, în postura de solist ori dirijor, se numără London Symphony Orchestra, London Philharmonic Orchestra, Britten-Pears Orchestra, European Union Chamber Orchestra,  Orchestre des Jeunes de la Méditerranée, Orchestra Simfonică din Sao Paulo, South Bank Sinfonia, New European Ensemble Haga, Young European Strings Camerata Bruxelles, Sinfonia Cymru Cardiff, Lausanne Chamber Orchestra, Neue Oper Freiburg, Estonian Sinfonietta  și majoritatea orchestrelor din România (Filarmonica „George Enescu”-București, Orchestra de Cameră Radio-București, Filarmonica Transilvania-Cluj, Filarmonica Banatul-Timișoara, Filarmonica „Paul Constantinescu-Ploiești, Orchestra Simfonică București etc.).

Cadru didactic la Universitatea Națională de Muzică din București, Vlad Maistorovici susține cursuri și workshop-uri la Lilla Akademien Stokholm, Dartington International Summer School, King`s College și Royal College of Music Londra, Conservatorul din Geneva.

Fondator al Trio Affresco al[turi de flautistul Ion Bogdan Ștefănescu și custode al viorii Nicolò Gagliano (ce datează din 1751 și aparținând Rațiu Family Charitable Foundation), apreciatul muzician revine joi seară pe scena ploieșteană, acompaniat de Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Paul Constantinescu” Ploiești ca solist al „Concertului pentru vioară în Re major, op. 77”, Johannes Brahms în Ploiești, dirijor maestrul Neil Thomson.

Compus în 1877-1878 și dedicat prietenului lui Brahms, Joseph Joachim (cel care a și semnat prima audiție din 1 ianuarie 1879 de la Leipzig, cu Brahms la pupitrul Orchestrei Gewandhaus) lucrarea se numără printre cele mai frumoase, valoroase și desăvârșite concerte dedicate viorii. Admirația lui Brahms pentru creația beethoveniană se poate remarca și-n această capodoperă, acesta reluând estetica predecesorului său și oferind instrumentului solist (vioara) profunzime, dimensiuni expresive nemaiîntâlnite, astfel că rezultă nu un concert cât o simfonie cu instrument obligat în care vioara este integrată în ansamblul instrumental, oferindu-i o perspectivă simfonică. Deși considerat la început „Gegen der Geige” (împotriva viorii) și însuși Joachim avea rețineri legate de noile probleme aduse de concepția violonistică brahmsiană (considera inexecutabile anumite fragmente), concertul este un îndemn spre autoperfecționare și de depășirile a limitelor tehnice și interpretative ale soliștilor.

Construit în formă tripartită (specifică genului concertant clasic), concertul debutează cu o introducere orchestrală amplă, pregătind intrarea solistică de o expresivitate și întindere fără precedent în literatura concertantă a viorii. Partea întâi, în formă de sonată, este dominată de fragmente de virtuozitate, adevărate provocări pentru violoniști. Partea a doua, Adagio, în formă de lied, se evidențiază prin frumusețea melodică (amintind de muzicalitatea și lirismul liedurilor brahmsiene) și prin expresivitatea instrumentelor (în special cele de suflat, care „împrumută rolul solistic”) și țesătura simfonică magistrală. Partea a treia, un veritabil rondo-sonată într-o tratare liberă, oferă echilibru întregii lucrări.

Deși marii violoniști din acea perioadă nu au înțeles concertul pe deplin și nu i-au apreciat adevărata sa valoare („Oare mă crezi atât de lipsit de gust pentru a mă înfățișa pe estradă cu vioara în mână  ca simplu auditor, în timp ce oboiul cântă singura melodie din întreaga lucrare?” îi scria Pablo de Sarasate lui Edouard Lalo) criticii au lăudat viziunea lui Brahms („Concertul este fructul celor mai noi și celor mai fericite experiențe ale compozitorului”; „O tratare neobișnită a instrumentului și un nou suflu al orchestrei ne face să dorim cu nerăbdare studiul partiturii. Am fost rareori prinși în asemenea măsură de geniul compozitorului” scria cronicarul Dörffel în periodicul „Leipziger Nachrichten”). Pe parcursul anului 1879, Concertul pentru vioară și orchestră op. 77 a fost prezentat în cele mai importante centre muzicale din Europa (tot în formula Brahms-Joachim), între 14-24 septembrie ajungând și-n România (Timișoara – 15 septembrie, Arad – 16 septembrie, Sighișoara – 17 septembrie, Brașov – 19 septembrie, Sibiu – 21 septembrie, Cluj  – 23 septembrie), într-o reducție pentru vioară (Joseph Joachim) și pian (Johannes Brahms). Presa vremii scria că „Johannes Brahms nu este numai cel mai mare compozitor pe care l-am auzit aci, ci chiar cel mai mare care poate fi auzit astăzi; la el pianistica nu mai constituie o problemă (…) Numai un astfel de violonist ( Joseph Joachim) putea să fie tovarășul de călătorie al lui Brahms”. Un eveniment muzical istoric care a marcat viața culturală transilvăneană și care a pus numele României pe afișul unui turneu european de mare valoare.

* Ultimele bilete pentru acces în sală: https://filarmonicaploiesti.ro/…/concert-simfonic-13…/  

* Bilete virtuale: https://virtualconcerthall.ro/…/bilet-virtual…/