9 martie: Sarbatoarea Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia dar si Ziua Detinutilor Politici Anticomunisti din Romania

Azi, o zi cu semnificații adânci…

Data de 9 martie marchează atât sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici din cetatea Sevastia, cât și Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Romania. Astfel, în această zi, în toate bisericile ortodoxe din cuprinsul Patriarhiei Române se oficiază slujbe de pomenire a celor 40 de mucenici , dar și a celor care au pătimit în închisorile comuniste apărând credința în Dumnezeu și demnitatea poporului român.

Oficial, printr-o lege promulgată în 2017, ziua de 14 mai a devenit Ziua naṭională de cinstire a martirilor din închisorile comuniste, în memoria zilei de 14 mai 1948 (mai exact, în noaptea de 14/15), când a fost primul val masiv de arestări de după instalarea odiosului regim comunist.

Cum însă în popor s-a făcut nu întâmplător asocierea dintre Sfinții Mucenici și martirii acelor vremuri crunte…

* „Arestările au început în ziua de 15 mai”, scria părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa în notele sale. „Era o acțiune masivă, spectaculoasă, desfășurată pe întreaga țară și după un plan minuțios stabilit. Teohari Georgescu, ministrul de Interne și Ana Pauker și-au calculat lovitura cu sânge rece.”

Nu trebuie uitat că Dictatura proletariatului s-a instalat prin teroare, pe principiul „ascuṭirii luptei de clasă”. Elitele politice, culturale, opozanṭii de orice fel au trebuit să dispară. 

 Dacă despre numărul celor care au pătimit în închisorile comuniste se cunoaște destul de puțin, despre cei 40 de sfinți mucenici, se știe că au trăit in vre.mea împăratului roman Licinius (308-324), un aprig prigonitor al creștinilor. Cei 40 de sfinți mucenici erau soldați creștini si făceau parte din Legiunea a XII-a ce era cantonată în Armenia, una dintre provinciile romane ale secolului IV d.H . Aflând despre credința lor, guvernatorul Armeniei pe nume Agricola i-a silit pe soldații creștini să se închine idolilor păgâni. Însă deoarece au refuzat, ei au fost întemnițați pentru o lungă perioadă de timp în cetatea aflată în sud-estul Mării Negre.

A urmat o nouă încercare a guvernatorului de a-i determina să se dezică de credința lor și un nou refuz al mucenicilor, fapt ce a determinat pe guvernator să ordone ca mucenicii să fie bătuți cu pietre, condamnându-i apoi la moarte prin înghețare, în lacul din apropierea cetății Sevastia. Astfel, în ziua de 9 martie a anului 320 , cei 40 de mucenici sunt duşi la lacul de lângă cetate, lac ce avea apele îngheţate, iar spre seară sunt dezbrăcaţi şi cufundați în apă, pe un ger cumplit. Însă la ivirea zorilor guvernatorul rămâne uimit când găsește pe cei 40 de mucenici vii şi nevătămaţi. De aceea, el ordonă să fie scoşi din apă şi să li se sfărâme mâinile și picioarele cu ciocanul.

Astfel, sfinţii mucenici, răbdând chinurile cumplite, îşi dau sufletul în mâinile Domnului, iar guvernatorul Agricola ordonă ca trupurile să fie arse, iar oasele să fie aruncate într-un râu, pentru a li se pierde urma. Numai că peste câteva zile câțiva creștini din cetate vor scoate oasele şi le vor pune la păstrare, cinstindu-le așa cum se cuvine unor martiri ai lui Dumnezeu.

Trebuie știutcă, în timp, moaştele lor au fost răspândite în biserici din întreaga lume, iar în Bucureşti, părticele din moaştele celor 40 de sfinți Mucenici din Sevastia se regăsesc la Schitul Dârvari, la Biserica „Sfântul Alexie” de pe Calea Şerban Vodă, la Mănăstirea Antim, la Biserica Icoanei, la Biserica Mihai Vodă şi la Biserica Dichiu de pe Strada Icoanei.                                                           Dar revenind la obiceiurile românești, trebuie spus că după sărbătorirea zilei femeii la 8 Martie, următoarea zi, cea de 9 martie, este destinată bărbaților, care astfel trebuie să își măsoare „rezistența” împotriva „zeului Bachus”. Tradiția românească spune că prin cele 40 de pahare cu vin pe care bărbații trebuie să le consume în această zi, cinstesc memoria celor 40 de sfinți mucenici din cetatea Sevastei, care au suferit pentru credința creștină. De fapt, pe lângă „ dezlegarea postului” la băutură, obiceiul are și o semnificație moralizatoare, fiind totodată o probă de autocontrol pentru bărbați, deoarece se spune că cei care intră sub „vraja” băuturii vor fi urmăriți de acest viciu tot anul.

Tot potrivit credinței populare, în ziua celor 40 de mucenici se deschid mormintele şi porțile Raiului, aceasta fiind un bun prilej pentru săvârșirea numeroaselor ritualuri pentru comemorarea celor plecați din această lume. Tot în această zi bătrânii obișnuiesc să curețe gospodăria şi ardă gunoaiele cu foc adus din casă, pentru a aduce căldura şi afară iar în semn de respect pentru cei 40 de mucenici, gospodinele gătesc în această zi , colaci în formă cifrei opt, numiți, în funcție de zonă, mucenici, sfințișori sau bradoși, colaci ce sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere şi nucă. În Moldova, mucenicii au formă cifrei opt şi și după ce sunt unși cu miere şi nucă, se dau de pomană , în credința că grâul va da rod bogat, iar oamenilor le va merge bine tot anul. În Dobrogea se păstrează aceeași formă, dar mucenicii sunt mai mici şi sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară şi nucă, pe când în Muntenia, pe lângă mucenicii obișnuiți, se face o,,pitișoară” pentru cei care nu mai sunt, adică un colac mai mare , pe care copii îl “joacă” în jurul focului şi care este dedicat celor decedați. Tot în această zi , în multe sate din Banat, femeile merg la o apă curgătoare, unde întind pomeni pentru cei morți , punând pe șervete curate mucenici îndulciți cu miere, un ulcior cu apă şi unul cu vin roșu, dar și dulciuri şi fructe pe care le oferă copiilor.