Puțini prahoveni știu, deși… toți ar trebui să șinem la tâmpla gândului aceată filă de istorie: În urmă cu 110 ani, în toamna lui 1916, Munții Carpați deveneau scena unor lupte grele. La Tabla Buții, în ținutul de astăzi al Prahovei, soldați români urcau spre front printr-un peisaj aspru, unde fiecare potecă putea deveni o linie de luptă, iar fiecare creastă – un punct strategic. Ziua de 2 octombrie avea să rămână legată de una dintre cele mai dramatice pagini ale campaniei din acel an.
2 octombrie 1916, ziua în care munții au devenit front. Povestea eroilor de la Tabla Buții
Potrivit istoricilor, în noaptea de 1 spre 2 octombrie 1916, Detașamentul „Tabla Buții” a primit ordin să înainteze spre Vama Buzăului, cu misiunea de a învălui pozițiile inamice. În ziua următoare, trupele raportau că ajunseseră în zonă. În jurul lor se întindeau munții, iar războiul, până atunci perceput poate ca o realitate îndepărtată, devenise o prezență nemiloasă.
Tabla Buții nu era însă doar un punct pe o hartă militară. Era o trecătoare veche, folosită de secole pentru legătura dintre cele două versante ale Carpaților. În 1916, importanța ei strategică a făcut ca această zonă izolată să fie prinsă în vâltoarea luptelor dintre armatele română și austro-ungară.
La 2 octombrie avea să cadă și locotenentul în rezervă Ion Coropcărescu. Numele său se află astăzi printre cele înscrise în memoria eroilor de la Tabla Buții, alături de zeci de militari care și-au pierdut viața în luptele din această zonă în anii Primului Război Mondial.
Pentru cei care privesc astăzi muntele, este greu de imaginat că în urmă cu mai bine de un secol, aceste culmi pitorești au fost traversate de coloane de soldați, că aici s-au auzit focuri de armă și că oameni veniți din sate și orașe diferite ale României au murit departe de casele lor.
Astăzi, liniștea a revenit la Tabla Buții. Potecile duc către vechiul cimitir al eroilor, iar crucile albe păstrează numele celor care nu s-au mai întors de pe front. Munții au rămas aproape neschimbați, însă oamenii și războiul au dispărut demult din peisaj.
Și poate tocmai aici stă emoția acestui loc: în contrastul dintre liniștea de acum și ceea ce s-a întâmplat atunci.
La 2 octombrie 1916, pentru soldații aflați la Tabla Buții, muntele nu mai era doar casă, drum sau hotar. Era frontul. Iar pentru cei care au căzut acolo, ziua aceea a fost ultima filă dintr-o poveste pe care noi o putem reconstitui astăzi doar din documente, monumente și numele săpate în piatră.
La 110 ani distanță, Tabla Buții rămâne unul dintre locurile din Prahova în care istoria nu trebuie doar citită. Trebuie urcată, pas cu pas, pe potecile muntelui și înțeleasă în liniștea dintre crucile eroilor.
Uneori, istoria unui loc începe cu o dată. Iar la Tabla Buții, acea dată este 2 octombrie 1916.
